IMPLANTURI DENTARE

Laborator CAD/CAM

www.zircodent.ro

Estetica si biocompatibilitate excelente

Dioxidul de Zr (ZrO2) este folosit de mai bine de 30 de ani in sectorul medical pentru realizarea protezelor de sold. Rezistenta sa deosebita l-a recomandat atunci cand ingineria spatiala cerea un material rezistent pentru confectionarea scuturilor exterioare ale rachetelor spatiale. Nu in ultimul rand este utilizat in Formula 1 in confectionarea placutelor de frana. Se distinge printr-o rezistenta deosebit de mare la stresul functional, un grad foarte inalt de rezistenta la coroziune, excelente proprietati de conducere a luminii (translucenta) si o foarte scazuta conductibilitate termica. In ambele situatii (ca material de fatetare a dintilor frontali sau ca structura de rezistenta a coroanei) reactiile alergice sunt excluse. Asta inseamna ca nu mai poate fi vorba de reactii gingivale in timp iar materialul are un comportament termic identic cu al dintelui natural (reactia la cald-rece) fiind perceput 100% ca un dinte natural.Este non-alergic si aproape neutru la placa microbiana.

ZIRCONIUL in STOMATOLOGIE

De ce zirconiul este mai bun decat ceramica traditionala:

1. Este mai rezistent la rupere si torsiune. Aceasta calitate superioara deriva dintr-o proprietate unica a zirconiului denumita "izomerizare la cald" pe care alte materiale ceramice nu o poseda. Ceea ce se intampla de fapt este ca structura de baza a moleculei de zirconiu la temperaturi ridicate se transforma dintr-o structura cristaloida tetraciclica intr-o structura cristaloida monociclica care favorizeaza acoperirea microcrapaturilor ce pot aparea in material la un moment dat. In concluzie, zirconiul este de doua ori mai dur si mai rezistent decat "alumina" si de 5 pana la 10 ori mai rezistent decat "ceramicile de sticla".

2. Prezinta o estetica deosebita putand fi cimentat utilizand materiale si tehnici obisnuite. Zirconiul este foarte estetic si poate fi cimentat prin metode traditionale. Acest lucru permite folosirea restaurarilor integral ceramice si acolo unde marginile preparatiei se intind mult prea mult subgingival nepermitand utilizarea clasica a bondingului, peste stifturi metalice sau implante. De asemenea putem fabrica punti integral ceramice din zirconiu atat in zona anterioara cat si posterioara a arcadelor dentare. Combinatia de ceramica VITA VM7 peste un miez de zirconiu ofera rezultate exceptionale din punct de vedere estetic care nu se compara cu nimic traditional. In multe cazuri folosim preparari conservative, cu slefuiri "minimal invazive" ca de exemplu fatete pe dintii frontali si restaurari din zirconiu pe dintii posteriori.

3.Culoare si transparenta superioare lucrarilor metaloceramice clasice. Pe parcursul anilor, restaurarile dentare au fost realizate din materiale diferite predominant fiind utilizate cele metalo-ceramice. Restaurarile pe baza de zirconiu difera net de cele clasice pe baza de silicat de litiu prin mai multe caracteristici. Comparativ cu o lucrare metalo-ceramica cele pe baza de zirconiu difera evident prin culoare si transluciditate. In cazul lucrarilor metalo-ceramice, culoarea gri a metalului trebuie mascata prin adaugarea unui strat de material opac, ceea ce face ca lucrarea sa piarda din luminozitate. Ceramica obtinuta din zirconiu permite pe de o parte trecerea luminii prin reteaua materialului cu evidentierea culorii tesutului natural subiacent si pe de alta alegerea unei nuante identice cu a dintilor vecini si realizarea culorii dorite. Spre deosebire de sistemele integral ceramice actuale, cele pe baza de zirconiu pot fi indicate si in restaurarile prin punti si coroane a edentatiilor dintilor laterali.

4. Rezistenta superioara si posibilitate de alegere a nuantei. Per ansamblu zirconiul ofera o rezistenta superioara materialelor ceramice integrale, dublata de posibilitatea de alegere a unei dintre cele 8 de baza. In plus, procesul tehnologic de realizare a fatetelor ofera posibilitatea eliminarii grosimii in exces si implicit scaderea riscului fracturarii acestora.

 Oxizii de ceramica

Cautarea unor materiale integral ceramice cu proprietati ce ar permite folosirea lor in realizarea protezelor partiale fixe a condus in ultimul deceniu la dezvoltarea a multe noi materiale si tehnici de procesare. Aceste noi materiale – numite adesea oxizi de ceramica – au la baza aluminiu, magneziu sau zirconiu. Folosirea noilor tehnici de procesare in combinatie cu oxizii de ceramica a facut posibila realizarea, in cadrul lucrarilor partiale fixe, a unor structuri cu o rezistenta la flexie si fractura considerabil mai mare decat in cazul materialelor ceramice folosite anterior. Materialele cele mai reistente si mai dure folosite astazi au la baza oxidul de aluminiu (alumina) si dioxidul de zirconiu (zirconia). Aceste substante realizeaza un miez dur din material rezistent, usor poros si infiltrat cu particule de sticla, ce trece printr-un proces de sinterizare (coacere lenta la peste 1000gr celsius) si care in final este fatetat cu ceramica dentara pentru a i se da aspect de dinte natural. Studiile au aratat ca alumina infiltrata cu sticla are o rezistenta la flexie de patru ori mai mare decat in cazul ceramicilor conventionale si pot fi folosite in orice regiune a cavitatii orale (atat frontal cat si lateral). Ceramica dentara cu cele mai bune propritati mecanice este dioxidul de zirconiu, material bine cunoscut ca implant in ortopedie si chirurgie de multi ani. Astfel, s-a ajuns la concluzia ca zirconia ar fi o alternativa viabila a metalului in stomatologia restaurativa, in special in cazul coroanelor din regiunea molara si a protezelor partiale fixe (punti). Rezistenta sa la flexie este mai mare chiar decat a aluminei, si deci lucrarile vor fi supuse unui mai mic stres, avand o durata de viata mai lunga. Acest fapt este doesebit de important in cazul lucrarilor pe implanturi, deoarece stabilitatea acestora nu va fi afectata de stresul functional si vor putea suporta astfel incarcari ocluzale functionale si parafunctionale mai mari, fara risc de fractura a suprastructurii, atat in regiunea anterioara cat si in cea posterioara a cavitatii orale. Singurul lucru care ar putea sa compromita duritatea portelanului dentar este expunerea la saliva inainte de glazurare. In cazul in care lucrarile se cimenteaza prin tehnici non-adezive, acestea ar trebui sa se sprijine pe preparatii cu prag circumferential pentru a putea suporta inarcari extinse atunci cand este cazul.