Grefarea osoasa

Prin GREFAREA OASELOR MAXILARE  intelegem o varietate de tehnici si manopere chirurgicale sigure, previzibile si nedureroase care au ca scop refacerea osului deteriorat necesar implantarii – fie prin construire (adaugare) fie prin stimularea organismului sa produca os nou (regenerare osoasa ghidata).

 

Grefarea osoasa

Odata cu pierderea dintilor, maxilarele isi pierd principala functie, numita masticatorie.

Grefarea osoasa1

Osul nu mai este stimulat si incepe sa se atrofieze (resoarba), resorbtie care ajunge in cazuri extreme chiar pana la nivelul osului bazal, devenind o mica piesa inutila.

Grefarea osoasa2

Odata cu topirea osului, forma fetei se modifica si ea – de la transformari discrete in cazul pierderii recente a unui grup de dinti si pana la transformari dramatice in cazul edentatiilor totale vechi.

Anumiti pacienti nu mai au os natural suficient care sa sustina optim implantul dentar. Cauzele principale ale deteriorarii oaselor maxilare sunt:

  • Boala parodontala,
  • Defecte de dezvoltare a dintelui,
  • Purtarea indelungata a protezelor mobile,
  • Traumatisme faciale,
  • Extractii neurmate de protezare imediata,
  • Extractii traumatice sau accidente in timpul tratamentelor (iatrogenie).

Resorbtia este accentuata/accelerata de purtarea protezelor mobile, in special a celor largi si inadaptate osului pe care se sprijina.

Manoperele de grefare a oaselor maxilare sunt considerate adjuncte tratamentului cu implanturi:

  • Implica costuri separate de ale implantului dentar;
  • Pot prelungi tratamentul cu implanturi dentare.

Exista mai multe tehnici de grefare dar ele pot fi impartite in doua grupe principale:

  1. Cel mai frecvent, ca interventie separata care precede tratamentul cu implant. Aceasta tehnica are ca scop refacerea unei cantitati mari de os maxilar, atat pe directie verticala cat si pe directie orizontala iar implantul va fi plasat dupa ce osul s-a refacut corespunzator, in general dupa 6-9 luni;
  2. Ca si interventie simultana cu plasarea implantului. Are in vedere refacerea unei cantitati mai mici de os – exista o inaltime corespunzatoare pentru inserarea implantului insa nu exista os suficient care sa acopere complet laturile (spirele) implantului = aditie osoasa orizontala.

Refacerea osului pierdut se face prin manopere de grefare osoasa astfel:

  1. Aditia osoasa – presupune adaugarea de os/biomaterial pe o suprafata a oaselor maxilare;
  2. Augmentarea osoasa – presupune umplerea cu biomateriale a unui spatiu cavitar existent in oasele maxilare (ex. Sinus, cavitati din care s-au eliminat chisturi, tumori, etc).

Ca si mecanism, osul se poate reface prin:

  1. Reparatie;
  2. Regenerare.

Grefarea osoasa este posibila deoarece tesutul osos, spre deosebire de majoritatea tesuturilor din organism are capacitatea de a se regenera complet cu conditia sa i se asigure spatiul de crestere (motivul utilizarii diverselor dispozitive mentinatoare de spatiu si a membranelor). Osul nativ va creste si va inclocui treptat si complet materialul de grefare, rezultand o regiune de os nou. Mecanismele biologice care ofera o justificare plauzibila pentru grefarea osoasa sunt:

  • Osteoconductia,
  • Osteoinductia,
  • Osteogeneza.

 

  Osteoconductie Osteoinductie Osteogenic
Alloplast +
Xenogrefa +
Allogrefa + +/-
Autogrefa + + +

 

STANDARDUL DE AUR IN GREFARILE OSOASE ESTE REPREZENTAT DE AMESTECUL DINTRE:

  • OSUL AUTOLOG – confera componenta osteoinductiva deoarece contine proteine specifice, factori de crestere, etc;
  • SUBSTITUT OSOS – confera componenta osteoconductiva, „scheletul” pe care organismul va produce regenerarea osoasa.

Frecvent in clinicile noastre, pentru a evita recoltarile de os autolog, utilizam concentratele sanguine (PRF membrana, con si injectabil) obtinute prin prelucrarea sangelui venos al pacientului cu ajutorul unei tehnologii speciale.

Grefarea osoasa3

GREFE OSOASE:

  1. Autogrefe (os autolog) – recoltat din gura pacientului (barbie, ram mandibular);
  2. Alogrefe (os de la donatori umani, disponibil in banci de tesuturi);
  3. Xenogrefe – de origine animala, cu continut de colagen (frecvent bovin)
  4. Alloplast sau sintetic (pe baza de calciu, simplu sau imbunatatit cu hidroxiapatita).
Grefarea osoasa4

Substitutul de origine animala se numeste XENOGREFA. Este recoltat de la animale (in special de la vaci) si contine numai componenta minerala a osului natural , fiind foarte atent curatat de orice rest organic si apoi sterilizat.

 

Grefa osoasa actioneaza ca un „inlocuitor biologic”,  functionand ca o schela care:

  • mecanic previne colapsul tesuturilor moi (gingia),
  • biologic functioneaza ca o matrice care permite organismului sa depuna os nou, printr-un proces numit REGENERARE TISULARA GHIDATA, „pacalind” biochimic organismul sa recunoasca grefa ca os natural (sa nu o respinga); in timp, grefa se resoarbe, pe masura ce este inlocuita cu propriul os.

De aceea, conform standardelor internationale, la Implantodent analizele de sange sunt obligatorii inaintea acestor manopere si au ca scop identificarea capacitatii de regenerare a organismului (poate sau nu poate organismul respectiv sa regenereze osul necesar?).

In functie de volumul osos ce trebuieste refacut, grefarile osoase pot fi:

  1. Minore;
  2. Medii;
  3. Majore.

Asa cum am spus, obiectivul principal al grefarii osoase este refacerea osului astfel incat implantul sa beneficieze de o fundatie osoasa stabila in vederea inserarii. De aceea, in functie de directia pe care se face grefarea, putem vorbi de:

  1. Grefari orizontale – au ca scop ingrosarea (latirea) osului,
  2. Grefari verticale – au ca scop inaltarea (alungirea) osului.

Progresele inregistrate in ultimele decenii in implantologie au condus la aparitia de tehnici si implanturi (implanturi zigomatice, implanturi pterigoidiene, QuadZygoma, Sixygoma, Zygoma+, etc) noi care reduc  semnificativ nevoia grefarilor, insa cu toate acestea, la Implantodent, ele se practica pe scara larga ca manopere minim invazive, nedureroase si cu rezultate predictibile, fiind realizate de specialisti cu o vasta experienta in domeniu: dr Chemal Taner, dr Dumitru Ovidiu, dr Vasileios Panagopoulos.

Frecvent,  pentru optimizarea planului de tratament cu implanturi dentare, operatia de grefare osoasa implica una sau o combinatie intre urmatoarele 4 proceduri:

  1. Prezervarea (conservarea) alveolei dupa extractie – previne reorbtia postextractionala a osului;
  2. Aditia maxilarelor cu amestec de granule sau bloc osos – urmareste refacerea/cresterea volumului osos necesar implantului;
  3. Grefarea sinuzala (subantrala) sau procedura de „sinus lifting” – are ca scop marirea volumului osos pe directie verticala prin ridicarea membranei care captuseste interiorul sinusului maxilar si umplerea spatiului restant cu os substitut;
  4. Elongarea (expandarea) crestei osoase – se practica cu succes in mana specialistilor experimentati, in special pe directie orizontala atunci cand creasta osului maxilar este prea subtire (ingusta) si este nevoie de o ingrosare moderata, de cativa milimetri; presupune „despicarea” orizontala a crestei osoase si interpunerea de substitut osos intre cele doua fragmente.

MEMBRANE:

Orice augmentare (aditie) osoasa trebuie acoperita de membrane!

Membranele au rol de bariera. Ce inseamna acest lucru? Dupa aplicarea osului in defectul osos, plaga (rana) este acoperita cu gingie (tesut moale).

Grefarea osoasa5

Celulele care alcatuiesc tesutul gingival cresc (se inmultesc) foarte rapid, cu o viteza mult mai mare decat se inmultesc celulele osoase care vor repara defectul. In cazul in care intre osul augmentat si gingia care acopera defectul nu exista o membrana, gingia va creste in interiorul osului. Astfel, dupa cateva luni cand medicul va dori sa insere un implant in acel loc nu va gasi tesut osos ci un tesut moale, gelatinos, impropriu implantarii. Plasarea unei membrane intre osul augmentat si gingie va opri (bloca) proliferarea gingiei in tesutul osos nou permitand doar cresterea vaselor de sange dinspre gingie catre osul augmentat (osul are nevoie de o buna vascularizare) iar la incheierea vindecarii in acel loc vom gasi tesut osos sanatos, capabil sa sustina implantul dentar.

Vascularizarea grefei (cresterea vaselor de singe printre osul grefat)  se face din doua directii:

  • Dinspre osul receptor
  • Dinspre gingie
Grefarea osoasa6

De aceea, calitatea osului de grefare si a membranelor utilizate au un rol crucial in reusita augmentarii!

Clasificarea membranelor – membranele bariera sunt de mai multe feluri si fiecare se utilizeaza in situatia specifica cazului clinic:

  1. Membrane resorbabile din colagen de origine animala – bovin, cabalin, porcin – (isi indeplinesc rolul de bariera si se topesc lent dupa 4-6 luni) – nu mai este necesara o noua interventie chirurgicala pentru indepartarea lor; fiind subtiri si flexibile nu sunt indicate in augmentarile mari, unde este necesara protectia unui volum mare de material de aditie;
  2. Membrane neresorbabile din teflon sau titan – protejeaza foarte bine materialul de aditie osoasa insa necesita o a doua interventie chirurgicala (minora) pentru indepartarea lor (nu se topesc singure).

 

Dupa materialul din care sunt realizate sunt:

  • Din PTFE (teflon) – cu sau fara ramforsare din titan,
  • Din titan, special conformate pentru fiecare defect osos in parte.

 

Obisnuit, procedura se desfasoara sub anestezie locala insa in cazul grefarilor majore, in clinicile Implantodent, din considerente ce tin de confort, pacientii pot beneficia de anestezia generala.

Postoperator, pacientul va avea pentru o perioada determinata o dieta alimentara speciala care sa previna presiunile si traumele de orice natura asupra grefei (alimente moi, nelipicioase si la temperatura camerei) si va primi reteta medicamentoasa cu:

  • Antibiotic (contra infectiei),
  • Antiinflamator (contra umflaturii),
  • Analgezic (contra durerii),

si va clati gura cu solutii speciale care sa mentina gura curata. Igiena orala la domiciliu va fi de tip special, deprinsa impreuna cu medicul curant. Activitatile socio-profesionale, in functie de tipul si natura lor, vor putea fi reluate imediat postoperator sau dupa o scurta pauza, conform instructiunilor primite de la specialist.