Totul despre aditia osoasa

Aditiile osoase reprezinta procesul prin care specialistul nostru,  reface cantitatea de os maxilar topit sau distrus. Daca doriti sa faceti un implant dentar, dar radiografiile si/sau tomografia dentara arata ca aveti un maxilar fragil, scurtat sau subtiat ca urmare a pierderii osoase, atunci va fi necesara o interventie chirurgicala prin care sa se realizeze aditia osoasa. Maxilarele dumneavoastra pot prezenta pierderi de os  datorita procesului fiziologic de imbatranire, purtarea unor proteze mobile  pe termen lung, dinti lipsa, boala parodontala sau ca rezultat al unui accident.

 

Ce cauzeaza pierderile osoase?

Daca pierdeti un dinte intr-un accident, zona din jurul dintelui lipsa se topeste si osul maxilar incepe sa se micsoreze. Dintele, prin radacina sa,  ajuta la mentinerea volumului si a densitatii osoase adecvate printr-un proces natural de stimulare.

Un alt factor este cel estetic: daca o persoana a pierdut cativa dinti si nu i-a inlocuit, atunci maxilarul va arata ca fiind micsorat si retras spre interior, santurile din jurul buzelor si nasului fiind adancite. Aceasta imagine ridata imbatraneste prematur persoana respectiva generand complexe neplacute si de multe ori izolare sociala.

Putem preveni acest fapt daca nu amanam implantarea dupa pierderea dintilor, insa daca resorbtia e deja prezenta, va fi necesara  aditia osoasa.

Aditiile ososase, realizate de specialisti cu experienta sunt de succes, insa ele, in multe cazuri, prelungesc durata tratamentului prin implant. Acestea implica adaugarea unei cantitati de os de diferite origini (uman, animal, artificial), corespunzatoare defectului,  pentru a putea obtine  latimea si grosimea necesare implantarii.

Standardul de aur este reprezentat de propriul os (care se recolteaza din alte regiuni ale gurii, sold, picior, cap, etc), desi exista si alternative sintetice.

Exista patru tipuri de grefe osoase :

  • Autogrefa (os uman din propriul organism)
  • Alogrefa (os uman de la alt organism, in general cadavru)
  • Xenogrefa (os de origine animala – bovin, porcin, cabalin)
  • Aloplastica (os sintetic)

 

Autogrefa

Aceasta reprezina cea mai populara si de succes sursa de os pentru aditia oaselor maxilare, fiind la ora actuala „standardul de aur“. Implica adaugarea de portiune osoasa de pe alte zone donatoare cum ar fi barbia, soldul sau tibia. Soldul reprezinta sursa preferata intrucat este bogata in maduva, asadar detine celule osoase deja existente. Acest os este recoltat de specialisti ortopezi si apoi adaugat de implantolog sau chirurg osului maxilar. Se fixeaza cu ajutorul unor suruburi fine din titan si se acopera, pe rand, cu membrane din colagen, titan si gingie.

Implantarea, se realizeaza dupa caz, in aceeasi sedinta (mai rar) sau dupa circa 8-10 luni, dupa ce osul este complet refacut.

 

Alogrefa

Tehnica chirurgicala este similara cu cea autogena intrucat foloseste os natural, desi este luat  de la un alt individ al aceleiasi specii numit donator , prelucrat cu tehnologie inalta, sterilizat si depozitat in banci de tesuturi, specializate, unde donatorii umani  doneaza os,  asemenea bancilor de sange .

Daca nu va surade ideea de a va transplanta  bucati din osul altei persoane, exista si alte solutii. Acesta poate fi prelevat de la o persoana decedata prin intermediul acestori „banci de oase“ special destinate,  testate, verificate riguros, „curatate de antigene“ si sterilizate inainte de depozitare. Neexistand antigene, organismul dumneavoastra il asimileaza in osul maxilar propriu.

 

Xenogrefa

Aceasta reprezinta a treia optiune: diferenta intre aceasta si celelalte doua optiuni anterioare e reprezentata de natura donatorului, anume cea animala. Vacile sunt animalele preferate de la care se preleveaza mostre de oase. Puteti fi ingrjorati  referitor la acest aspect, dar nu este cazul, pentru  ca prelevarea se realizeaza sub un sistem riguros de testare, pentru a asigura sterilizarea, compatibilitatea cu organismul si compozitia osului. Grefa osoasa se prezinta in general sub forma de granule si actioneaza temporar, functionand ca mentinator de spatiu pana cand va fi inlocuit de osul natural, o data cu trecerea timpului. Formarea noului os se numeste osteointegrare si foloseste o proteina speciala numita „Proteina Osoasa Morfogenica“  ( POM).

 

Aloplastica

Aceasta reprezinta a patra sursa de aditie osoasa si difera de celelalte trei prin tipul osului folosit, care este facut de om, fiind de natura artificiala . Aceasta grefa este una sintetica, realizata din fosfat de calciu si arata aproape identic cu un os uman. Sunt doua tipuri de grefe aloplastice :

  • Resorbabile
  • Non-resorbabile

O grefa resorbabila inseamna ca va fi inlocuit cu os natural sintetizat de  propriul organism. Acest lucru nu se intampla cu tipul resorbabil de grefa, dar poate fi utilizat pentru a forma o structura care sa sprijine implanturile ulterioare. Aceasta formare a unei structuri sau a unei „schele“, se aplica in ambele cazuri.

Daca aveti nevoie de mai multe implanturi si osul e resorbit pe portiuni mari, atunci cantitatea de os necesara creste odata cu numarul de implanturi. Aceasta procedura este efectuata, in general, in conditii de spitalizare, sub anestezie generala si necesita o noapte internare. Avantajul  nostru e acela ca noi va putem asigura tot comfortul de care aveti nevoie, grija si asistenta necesara pentru a va realiza aceasta procedura rapi si usor.

Grefarea osoasa este o procedura de succes, desi trebuie sa stiti ca exista un risc mic de respingere. Nu putem fi 100% siguri din ce cauza se intampla acest lucru, dar putem enumera cativa factori , precum  fumatul, igiena orala precara  sau conditii medicale mai delicate. Acestea pot predispune pacientul la riscul de respingere.

Esecul aditiei osoase trebuie luat in calcul chiar atunci cand nimic nu prevede acest lucru, insa o alta grefare ulterioara este posibila. Uneori, cand defectele sunt mari, din prudenta aditia se poate realiza in 2-3 etape, astfel incat finalul sa fie unul fericit pentru ambele parti.

Exista si alte tehnici ajutatoare pentru obtinerea de os , cum ar fi sinus lifting-ul, expansiunea crestei sau osteodistractia.

 

Procedura de grefare a osului

Aceasta procedura depinde de tehnica folosita pentru grefare.

Daca se foloseste tehnica autogena , specialistii clinicii Implantodent vor  face o mica incizie in zona donatoare ( barbie, sold, picior) pentru a colecta un bloc de  os, corespunzator cantitativ defectului. Totul se petrece sub anestezie (locala sau generala) si dumneavoastra nu simtiti absolut nimic. Gratie utilizarii laserului sau tehnologiei piezo, traumatismul este minim si fara sangerare.

A doua parte implica realizarea unei incizii in gingia dumneavoastra, in dreptul defectului, pentru a expune osul maxilar. Chirurgul fixeaza grefa osoasa asa cum am descris mai sus, o acopera cu membrane si sutureaza gingia.

Avantajul principal al acestei proceduri este ca nu exista nici un risc de respingere , fiind os din propriul corp.

Postoperator, veti simti un discomfort minim in ambele zone, dar medicamentele vor rezolva aceasta situatie. Vindecarea este rapida si depinde foarte mult de respectarea indicatiilor postoperator si de prezentarea la controalele periodice solicitate de medic. Este absolut contraindicat fumatul si consumul de alcool pentru o lunga perioada, daca nu chiar definitiv!

 

Exista si dezavantaje ?

Nici o procedura nu este 100% garantata si aceasi lucru e valabil si pentru aditia osoasa. Grefarea autogena este perceputa ca fiind cea mai sigura metoda, dar fuziunea cu osul maxilar nu este garantata complet. E posibil sa fie necesar sa asteptati de la 3 luni pana la 1 an, inainte ca osul maxilar sa fie gata pentru noul implant. Daca aveti mai multe grefe osoase , atunci va dura si mai mult. Poate parea prea mult, dar este necesar si obligatoriu ca maxilarul sa se vindece inaintea implantului dentar.

 

Fibrina bogata in trombocite

Fibrina bogata in trombocite sau PRF este un tip de „lipici“, folosit in chirurgia dentara, care ajuta la grabirea procesului de vindecare. Este un element cheie in acest proces, stimuland noul os si dezvoltarea tesutului. De asemenea, este vazut ca un factor important in procesul de vindecare, facand parte din sistemul de tratament de dupa  implant.

 

Grefarea sinusala

Ce este sinus lift-ul sau grefarea sinusala? Reprezinta o procedura de aditie osoasa in care osul donator este folosit pentru ridicarea zonei osului maxilar, considerat a fi prea subtire pentru a sustine implantul.

In acest caz, maxilarul superior este tinta tratamentului, care de obicei este mai subtire decat cel inferior, facand dificila interventia implantului dentar.

De ce? Exact deasupra dintilor superiori se afla sinusurile maxilare , care de obicei sunt niste spatii de aer in maxilarul dumneavoastra. Si de obicei, exista un perete osos foarte subtire ce separa sinusurile de dintii dumneavoastra.

Ganditi-va ca peretele sinusal ( sau maxilarul din spate) ca fiind „tavanul“ falcii  superioare. Daca acest perete este prea subtire, este imposibila inserarea unui implant dentar, intrucat nu exista nici o fundatie solida pe care sa poata fi fixat. Falca superioara va trebui construita prin aditie osoasa pentru a putea sustine un implant.

In trecut, singura solutie ar fi reprezentat-o coroana dentara, dar datorita noii tehnologii de aditie osoasa , implanturile sunt acum o optiune viabila.

Peretele sinusal va avea timp sa se vindece (osteointegrare) inaintea celei de-a doua proceduri – insertia implantului.

 

Grefarea Onlay

Acesta este termenul tehnic utilizat pentru tipul de grefare efectuata in afara maxilarului. Este utilizata pentru a trata zone rigide sau osoase ale maxilarului, care au inceput sa se miscoreze sau „absoarba“ . Daca un os maxilar a inceput sa se miscoreze trebuie avut in vedere grefarea osoasa pentru a-i creste volumul , inainte de implantul dentar. Acest lucru inseamna preluarea de os dintr-o zona a corpului, ca barbia sau soldul, apoi inserat in osul maxilar pentru a umple zona. Acest os nou este inserat direct deasupra maxilarului.

Specialistii nostri va vor sfatui sa asteptati cateva luni inainte de implantul dentar pentru a permitea vindecarea completa o osului maxilar. In acest timp, noul os se va solidifica si intari  si va permite implantului dentar sa fie fixat.

 

Expansiunea crestei

In cazul în care osul dumnavoastra maxilar nu are latimea suficienta pentru a sustine implanturile, atunci  exista optiunea expansiunii crestei.  Acest lucru inseamna sectionarea de-a lungul maxilarului de sus (sau creasta) inaintea aditiei osoase in aceasta zona.  Odata ce aceasta s-a vindecat, atunci implanturile pot fi introduse.Implanturile pot fi introduse imediat dupa aceea, desi multi dentisti prefera sa treaca cateva luni pana cand creasta maxilarului s-a vindecat complet.

 

Osteogeneza prin distragere

O tehnica noua si inovatoare, care a fost iniţial dezvoltata pentru a prelungi oasele de la picioare la pacientii care sunt anormal de scurti de statura. Aceasta tehnica de succes a fost aplicata si in domeniul stomatologiei. Aceasta implica realizarea unei serii de incizii in maxilarul pacientului, in scopul de a diviza o secţiune de os de restul maxilarului. Un dispozitiv de titan este folosit cu suruburi sau ace pentru a menţine aceasta sectiune in afara de restul maxilarului.

Acest spatiu este largit de-a lungul timpului prin desfacerea acestui dispozitiv, care provoaca, de asemenea, spatiul dintre piese, pentru a umple cu os nou. Separarea osului este partea ” de distragere” si formarea de os nou este numita „osteogeneza”. Acesta tinde sa fie utilizat la pacienţii care necesita un  osul maxilar „inalt”, desi poate fi folosit pentru a creste inaltimea osului si in alte directii.

 

Repozitionarea nervului

Acesta este numele dat la procedura in care medicul nostru dentist muta un nerv în maxilarul inferior – numit nervul alveolar inferior, pe o parte. Acest lucru ii permite sa introduca un implant dentar.

De ce poate fi necesar acest lucru?

Acest nerv trece prin maxilarul inferior si este responsabil de senzatie in barbie si buza inferioara. Daca cineva a pierdut o cantitate considerabila de os din osul maxilar , atunci acest nerv este probabil sa fie prea aproape de suprafata. Acest lucru inseamna ca un implant nu poate fi introdus fara a distruge acest nerv. Orice deteriorare a acestuia ar cauza o pierdere de senzatie in buza inferioara sau barbia.

Un raspuns la acest lucru este sa faceti o gaura mica in osul maxilar inainte de a da nervul la o parte.Un implant dentar poate fi apoi introdus .

Cu toate acestea, aceasta tehnica nu se realizeaza de multe ori, deoarece exista un risc de deteriorare a nervului prin mutarea aceasta. Aveti incredere in specialistul nostru. Daca el mentioneaza despre repozitionarea nervoasa, atunci fiti siguri ca va examina totul cu atenţie. Mai este un alt procedeu in  familia aditiei osoase numit  „Membranele – Bariera”. Acestea sunt folosite pentru a ajuta la formarea osului nou.

 

Membranele-bariera

Atunci cand exista pierderea de masa osoasa,  apare un „concurs” intre cele trei grupuri de celule – celule ale tesutului conjunctiv, celulele epiteliale si celule existente osoase. Ele lupta între ele pentru a umple zona în care exista pierderea de masa osoasa. Celulele osoase sunt de obicei cele care pierd, dar o membrana bariera poate bloca celulele tesutului epiteliale si conjunctive care permit celulelor osoase sa „castige”, si asa se regenereaza.

 

Din ce este realizata o membrana bariera?

Exista doua tipuri de membrane bariera: absorbabile si non-absorbabile. Primele membrane bariera au fost non-absorbabile si au fost folosite, pentru ceva timp, inainte de dezvoltarea celor de tip absorbabil. Indiferent care este folosita,  principala problema aici este cea de stabilitate.  Membrana si grefa trebuie sa fie fixate ferm în loc. In cazul in care se misca, exista pericolul de vindecare incompleta si fara regenerare osoasa. Rezultatul final este un fel tesut osteoid moale,  care este in imposibilitatea de a stimula cresterea de noi celule osoase sau construirea osului maxilar. „Tinte” speciale sunt folosite, care sunt foarte similare cu cele utilizate in interventiile chirurgicale  conventionale.

Acestea sunt impinse in os pentru a contribui la securizarea grefei si a membranei. In cazul in care membrana este de tip non-absorbabil, atunci aceasta va fi inlaturata impreuna cu aceste tinte.