Dinte slabit sau luxat

In conditiile in care dintii devin mobili sau isi modifica pozitia pe arcada dentara din cauza traumatismelor (accidente sportive sau agresiuni fizice) cauza poate fi usor identificata.

Totusi, dintii pot deveni mobili sau isi pot modifica pozitia pe arcada dentara fara a avea o cauza evidenta. Daca constatam astfel de simptome, este bine sa consultam un medic de urgenta. La ora actuala exista o multime de tratamente pentru a vindeca mobilitatea sau migrarile dentare fiind nevoie doar de o examinare atenta din partea unui medic stomatolog de specialitatea pentru a elabora cel mai eficient plan de tratament pentru pacient.

Modificari de pozitie a dintilor – Luxatiile detare

Traumatismele locale pot fi cauza modificarii de pozitie a dintilor. Acestia devin mobili si chiar pot fi deplasati (in cazul luxatiei dentare) in sens vertical raportat la alveola dentara sau in sens lateral, spre peretele lateral al alveolei dentare. Un semn caracteristic traumatismelor il reprezinta sangerarea la nivelul zonei afectate. In cazul in care pacientul nu poate mesteca sau nu poate inchide gura din cauza luxatiei, tratamentul trebuie aplicat de urgenta in primele ore dupa traumatism. Cu cat mai repede cu atat mai bine. Pana la aplicarea tratamentului, se recomanda clatiri cu solutie salina pentru curatarea cavitatii orale, aplicare locala de comprese reci pentru a preveni durerea sau umflatura si managerierea durerii administrand antiinflamatoare (Ibuprofen daca este posibil). Chiar si daca gradul de luxatie este minor, pentru a confirma acest lucru examenul clinic se recomanda a fi realizat cu atentie si in detaliu.

Gravitatea luxatiei sau chiar a avulsiei dentare depinde de natura traumatismului, statusul dintilor afectati si de partile moi inconjuratoare. De multe ori repozitionarea unui dinte deplasat se poate realiza prin presiune cu ajurorul degetului sau cu ajutorul unui instrument pe dintele afectat pana cand acesta revine la pozitia normala in alveola.

Dupa repozitionare, dintii sunt imobilizati temporar cu atele si ligaturi de sarma. Exista mai mute tehnici de imobilizare, ce includ sisteme extracoronare cimentate adeziv de suprafata dintilor sau sisteme intracoronare cimetate intracoronar in lacase frezate in interiorul dintilor.

Este impetuos a se realiza un tratament de canal in cazul in care pulpa dentara este expusa in cavitatea orala prin fracturarea coroanei dintelui. Bacteriile pot patrunde in interiorul camerei pulpare, pot infecta nervul, provocand durere si pot ajunge in partile moi inconjuratoare producand infectii. In felul acesta are loc o sigilare a dintelui de bacteriile din cavitatea orala.

Avulsia dentara

Accidente de masina, cazaturi, accidente la locul de joaca, toate acestea se pot solda cu avulsia dentara. Daca acest lucru se produce, dintele este pierdut? Nu neaparat, dar pentru a creste cat mai mult sansele de replantare trebuie sa actionam cat mai rapid. Iata ce avem de facut: Incercam sa calmam pacientul, localizam zona afectata (cel mai probabil vom avea de-a face cu edeme si sangerari) oprim sangerarea prin presiune locala, aplicam comprese cu apa rece, decontaminam dintele cu apa rece sau solutie salina fara sa atingem radacina lui. Ceea ce urmeaza este critic pentru salvarea dintelui: repozitionam dintele in alveola sa cu blandete luand ca reper dintii vecini, aplicam un rulou de comprese care vor mentine dintele pe pozitie si va opri sangerarea pana ce pacientul ajunge la urgente.

Daca suntem in imposibilitatea de a replanta dintele in alveola, cea mai buna solutie este sa il pastreze in cavitatea orala intre mucoasa gingivala si mucoasa obrazului imbibat in saliva pacientului, alta alternativa pana la camera de garda este sa transportam dintele intr-un recipient cu mediu de pastrare gasit in trusa de urgenta sau intr-o punga cu saliva pacientului recoltata. Daca nu avem alta solutie putem transporta dintele intr-un pahar cu lapte rece. Daca dintele se deshidrateaza este dificil sau chiar imposibil de salvat.

Pacientul este transportat in conditii de siguranta la spital. Daca conditiile de mai sus au fost respectate, dintele are sanse de a fi slvat. Daca dintele a fost replantat in primele 5 minute de la accident are sanse mai mari de succes. In cazul in care dintele nu a fost replantat corect, acest lucru se va realiza de catre medicul dentist. In orice caz, dintele este imobilizat prin atele de dintii vecini. Este posibil ca dintele traumatizat sa fie tratat ulterior pe canal.

In general este bine sa pastram dintele natural atat cat se poate. Daca acest lucru nu este posibil, tehnologia avansata in medicina detara ne poate oferi mijloace alternative de reabilitare. Conduita terapeutica explicata mai sus are aplicabilitate doar in cazul dentitiei permanente. In cazul copiilor, in cazul pierderii prin accident a unui dinte temporar, este contraindicata replantarea dintelui deoarece poate afecta mugurele dintelui definitiv. Cu toate acestea, este recomandata o vizita la medicul stomatolog dupa accident pentru tratament.

Durerea localizata la nivelul maxilarului de cauza traumatica

Durerea localizata la nivelul maxilarelor poate avea multiple cauze, inclusiv traumatice.

Traumatismele pot fi variate, incluzand si fenomenul complex numit disfunctie temporo-mandibulara(DTM). Exista mai multe tipuri de traumatisme ce pot afecta maxilarul superior sau inferior sau articulatia temoro-mandibulara. Cea din urma fiind o articulatie pereche formata din doua compartimente localizate in fata conductului auditiv extern.

Traumatisme rezultate in urma exercitiilor sportive, accidente de masina sunt cateva din accidentarile ce pot afecta maxilarele. Durerea rezultata putand varia de la jena dureroasa la durere severa. In timpul traumatismului, maxilarele pot fi fracturate, pot fi luxate (condilul articular al maxilarului inferior se poate deplasa din pozitia sa naturala a articulatiei). In cazurile acestea avem de-a face cu mobilitate dentara, luxatii dentare, fracturarea condilului (partea rotunjita a segmentului terminal al maxilarului inferior) si/sau dilacerari, edeme.

Indiferent de tipul de traumatism, durerea apare acompaniata de spasme ale muschilor de ambele parti. Ca si mecanism de protectie, aceste spasme musculare imobilizeaza articulatia temporo-mandibulara.

Fracturi ale oaselor maxilare

Fracturile maxilare sau mandibulare de obicei apar in traumatisme de mare amploare. Clinic, in fracturi deosebim: echimoze faciale, edeme si sangerari. Mobilitate redusa sau imposibilitatea de a deschide sau inchide gura normal, mobilitate dentara, durere exacerbata in momentul mobilizarii maxilarelor si pareze la nivelul fetei sau buzelor. In orice caz este necesar un examen clinic si un examen radiologic de confirmare a unei fracturi la nivelul oaselor maxilare.

In cazul unui accident ce poate implica fracturi osoase, pacientul este transportat de urgenta la spital unde va putea primi ingrijiri medicale. Pana la spital, ii imobilizam maxilarele pecientului cu mana sau cu un bandaj mento-cefalic (un fragment de tifon ce inconjoara barbia si acopera capul pacientului) ce mentine fragmentele osoase fracturate pe loc reducand durerea. Bandajul trebuie sa fie ferm dar totodata sa ii ofere pacientului posibilitatea de a respira cu lejeritate si sa poata fi indepartat cu usurinta in cazul in care pacientul varsa. Este recomandat sa aplicam comprese reci pe suprafata externa a obrazului pentru a reduce durerea si pentru a preveni edemele.

In fuctie de severitatea fracturii, fragmentele vor fi fie imobilizate cu atele pentru a favoriza vindecarea fie, in cazuri minore, fractura se va vindeca de la sine fara imobilizare. Este nevoie de interventii chirurgicale sau tratamente stomatologice dupa fracturi de mare amploare.

Se recomanda dieta alimentara cu fluide si alimente de consistenta redusa si administrarea de antiinflamatoare si chiar antibioterapie in cazul in care se produc fracturi ale alveolei dentare.

Luxatii ale oaselor maxilare

Simptomele in cazul luxatiilor sunt similare cu simptomele in fracturile oaselor maxilare doar ca nu intotdeauna atat de severe. Acestea includ: imposibilitatea de a vorbi/manca, de a inchide gura normal, cracmente, fragmente deplasate, propulsie sau retropulsie, durere accentuata la mobilizarea mandibulei. Ca si in cazul fracturilor, avem nevoie de investigatii radiologice pentru confirmare.

Tratamentul in cazul luxatiilor este similar cu tratamentul de fracturi doar cu anumite diferente, si anume: este nevoie uneori de repozitionarea mandibulei in raport normal cu maxilarul. Aceasta procedura se realizeaza sub anestezie locala si dupa administrarea de miorelaxare. Dupa repozitionarea mandibului se realizeaza imobilizarea cu atele ca in cazul fracturilor. Este recomandata dieta moale si evitarea deschiderii largi a gurii pe o perioada de cateva saptamani.

Fracturi dentare

Dintii sunt expusi traumatismelor, s-a estimat cam ¼ din copiii de 12 ani au suferit traumatisme la nivelul dintilor. Desi acest tip de traumatism este frecvent intalnit, este neplacut ca parinte ca aceste accidente sa se intample copiilor lor. Din fericire tehnologia ultramoderna poate oferi pacientilor zambetul minunat in special cand se aplica un tratament potrivit si cat mai rapid. De aceea este important ca pacientul sa stie ce are de facut in cazul traumatismelor la nivel dentar.

Daca pacientul sufera un traumatism la nivelul extremitatii cefalice, este recomandat ca acesta sa mearga de urgenta la spital sau in orice cabinet medical pentru o examinare de catre medicul dentist, in cazul in care pacientul acuza ameteli, dezorientare sau pierderi de memorie. Daca traumatismul se limiteaza doar la unul sau mai multi dinti, este recomandat ca pacientul sa faca o programare in ziua respectiva sau a doua zi la medicul dentist. Iata cateva tipuri de traumatisme dentare si metode de tratament.

Fracturi coronare

Cel mai potrivit tratament in cazul fracturii dentare il reprezinta tehnica adeziva prin care fragmentul lipsa este refacut din material compozit. Prin aceasta metoda se reface forma dintelui intr-o singura sedinta, iar materialul de restaurare are aceeasi culoare si transluciditate. Prin aceasta tehnica se poate obtine estetica deosebita. Trebuie stiut faptul ca materialul compozit nu are durabilitate in timp, acesta trebuie inlocuit la cele mai mici semne de deteriorare. Se poate apela si la fatetele din ceramica. Aceste restaurari acopera toata suprafata externa a dintilor refacand forma dintilor afectati. In cazul fracturilor dentare mai ample dar care nu afecteaza pulpa dintelui, dintele fracturat poate fi restaurat prin coroane dentare. Aceasta manopera include mai multe sedinte. In prima sedinta pacientul este chemat pentru a slefui (a pregati ) dintele pentru viitoarea coroana dentara, iar in a doua sedinta pacientul este chemat pentru a proba viitoarea coroana dentara. In pima sedinta pacientul pleaca cu o coroana provizorie pana cand coroana definitiva va fi gata ceea ce implica si etape de laborator.

In cazul in care fractura dentara intereseaza si pulpa dintelui, pacientii acuza durere iar tratamentul trebuie initiat cat mai repede. Tratamentul implica o coroana dentara si obturatia de cana,l adica indepartarea tesutului infectat din interiorul dintelui sub anestezie locala si obturarea (sigilarea) canalelor din interiorul radacinilor. Desi este o procedura mai complexa si mai indelungata, nu este dureroasa si poat fi realizata de catre un medic generalist sau un medic specialist numit endodont, fiind considerata chiar de rutina. Fracturile dentare pot apare din cauza unei leziuni carioase extinse ce slabesc rezistenta dintelui ori o obturatie deteriorata. In cazul in care linia de fractura se produce la nivelul liniei gingivale, dintele este compromis si se indica extractia acestuia si inlocuirea lui cu un implant dentar sau o punte dentara.

Fisurile dentare

Linia de fisura poate incepe de la nivelul suprafetei ocluzale cauzand durere intensa sau durere intermitenta. Pentru ca linia de fisura poate reprezenta o cale de comunicare si deci infectie este important ca pacientul sa mearga la medicul stomatolog chiar daca acuza sau nu durere. Cu ajutorul radiografiei, medicul dentist poate aprecia livelul de extindere al fisurii si metoda de tratament.

In cazul in care fisura este localizata in intregime supragingival si nu afecteaza pulpa dintelui, se trateaza cel mai usor. Dintele poate fi restaurat printr-o obturatie coronara, o coroana dentara sau, in cazul in care fisura intereseaza si camera pulpara, dintele poate fi restaurat prin tratament de canal si coroana dentara. Daca fisura se extinde subgingival, de obicei dintele este compromis iar in fracturile dentare complete ce evidentiaza doua fragmente este necesara extractia fiecarui fragment si restaurarea printr-un implant in aceeasi sedinta sau in sedinte separate.

Traumatisme dento-alveolare

Traumatismul dento-alveolare adica ranirea dintelui, a gingiei sau a obrazului produsa de agenti fizici se poate produce la orice varsta. Desi traumatismele aparute in activitati sportive sunt frecvente, cazaturile, coliziunile produse de autovehicule sunt inregistrate ca fiind cele mai frecvente fie ele minore sau severe. Indiferent de caz, recuperarea este mai rapida daca tratamentul este potrivit si se aplica cat mai repede.

Este important sa stim cand avem de-a face cu o urgenta medicala si sa actionam cat mai repede atunci cand este nevoie, in functie de caz. In anumite cazuri este necesara aplicarea tratamentului imediat iar in anumite cazuri aplicarea tratamentului poate fi amanat 12 ore sau chiar mai mult. Iata cele mai frecvente tipuri de traumatisme si conduita terapeutica a fiecaruia.

Avulsia dentara: este tipul de traumatism prin care dintele este expulzat in totalitate din alveola sa. In acest caz, este nevoie de tratament urgent. Cu cat se aplica tratamentul mai rapid, cu atat cresc sansele ca dintele sa fie salvat. Primul lucru este sa recuperam dintele, acesta este curatat daca este contaminat cu apa rece manipulandu-l de partea coronara a lui. Daca este posibil se recomanda replantarea lui in alveola dentara prin presiune digitala, luandu-ne ca reper dintii vecini. Putem sa ne folosim de o compresa sau un rulou pentru a opri sangerarea si pentru a mentine dintele pe pozitie. In cazul in care replantarea nu este posibila, se recomanda transportul dintelui in cavitatea orala intre mucoasa gingivala si mucoasa jugala sau intr-o punga cu saliva recoltata de la pacient, fie intr-un pahar cu lapte rece. Se va controla hemoragia prin presiune locala iar pacientul este transportat de urgenta la spital. In cazul dintilor temporari la copii, nu se recomanda replantarea, se va opri sangerarea, se linisteste copilul si se transporta la spital.

Luxatia dentara sau mobilitatea dentara

In timpul traumatismului dintele poate fi deplasat in afara alveolei dentare sau in profunzimea acesteia, deci deplasare in sens vertical sau lateral inspre unul din peretii alveolei. Se indica aplicarea tratamentului in primele 6 ore de la traumatism. Se va realiza un examen clinic complet pentru a determina gradul de afectare al traumatismului si pentru a stabili conduita terapeutica. Mobilitatea dintilor poate fi remisa prin imobilizari dentare cu atele si se poate apela uneori la tratamente de canal.

Fractura dentara

In cazul in care un dinte sufera o fractura profunda ar trebui tratat in primele 12 ore. Sansele de succes depind de locul de fractura, severitatea acesteia si starea generala a dintelui (afectarea pulpei dentare) si a tesutului inconjurator. Tratamentul poate varia in functie de caz: imobilizari dentare, tratament de canal sau extractie.

In general un dinte ciobit poate fi restaurat cu succes. Daca ciobitura nu afecteaza tesutul pulpar poate fi tratat cosmetic prin tehnica adeziva intr-o sedinta programata. Daca lipseste o cantitate substantiala de tesut dentar se recomanda o coroana sau alte tratamente adaugate.

Dintii care prezinta mobilitate dentara, sensibilitate la atingere sau lipsa unui fragment dentar trebuie examinati in urmatoarele 24 de ore doar daca durerea nu se exacerbeaza. Se incearca recuperarea fragmentului dentar in vederea repozitionarii lui.

Durere localizata la nivelul maxilarului post-traumatic

Durerea localizata la nivelul maxilarului rezultata in cazul unui traumatism poate indica o fractura de maxilar, traumatism articular, traumatism gingival si/sau dentar. Se recomanda aplicari imediate de comprese reci pentru a reduce durerea si edemul. Daca nu exista sangerari, miscarile mandibulei functioneaza fara limitari si nu exista deplasari intre fragmente iar dintii oclud in pozitie normala, nu sunt semne de fractura la nivelul oaselor maxilare. In orice caz trebuie realizata o radiografie pentru  a exclude posibilitatea unei fisuri in oasele maxilare. Daca pacientul acuza dureri sau exista cel mai mic dubiu acesta trebuie sa consulte un medic cat mai repede.

Durerea dentara

Durerea poate apare ocazional sub forma de junghi la consumul alimentelor dure, calde sau reci sau ca o jena dureroasa initial dar care se accentueaza fara a o putea ignora. Idiferent de circumstante, durerea dentara este o problema care necesita atentie indiferent ca este o sensibilitate sau durere insuportabila si indica o problema in cavitatea orala ce trebuie examinata.

Cea mai comuna cauza a durerii este caria dentara cauzata de bacteriile din cavitatea orala.  Prin evolutie, leziunea carioasa patrunde in straturile profunde ale dintelui ajungand la tesutul pulpar si producand inflamatia pulpei si durere. Scopul major al medicului stomatolog este tratarea din timp a cariei dentare si prevenirea ei.

Cu toate acestea, durerea dentara poate avea si alte cauze de aceea este necesar un examen clinic amanuntit, anamneza si investigatii radiologice.

Durerea dentara a fost clasificata in mai multe categorii. Vom enumera mai jos cele mai frecvente simptome, factorii cauzali si posibilele tratamente.

Sensibilitatea la rece sau la cald

Multi oameni acuza din cand in cand sensibilitate dentara in special dupa urmarea unui tratament ortodontic sau cu tratamente vechi (obturatii coronare voluminoase). Daca durerea este trecatoare sau de intensitate mica, se recomanda folosirea unei paste de dinti desensibilizante pentru cateva saptamani si o periuta soft. Se pot administra analgezice daca este nevoie iar daca durerea persista, adresati-va medicului stomatolog.

Durere persistenta la rece/cald sau dupa masticatie

Daca durerea persista dupa indepartarea stimului fie el cald/rece sau de presiune, poate indica afectare pulpara, adica inflamatia pulpei dentare ce contine un vas de sange, nerv si tesut conjunctiv. Aceasta poate apare in urma unei proces carios sau traumatism. In cazul inflamatiei pulpare se indica tratamentul de canal al dintelui ce consta in indepartarea tesutul afectat, dezinfectarea canalelor si sigilarea lor de mediul bucal printr-un material inert. Daca experimentati astfel de durere, adresati-va medicului stomatolog.

Durere fulgeratoare in masticatie

Durerea fulgeratoare poate apare in urma unui proces carios netratat, o obturatie incorect adaptata sau a unui dintre fracturat. Toate aceste probleme au nevoie imediata de atentia medicului stomatolog pentru a nu se agrava. Caria dentara sau inlocuirea unei obturatii vechi se poate trata intr-o sedinta, in schimb fractura dentara poate necesita un tratament de canal. Pentru acest tip de tratament este nevoie de un medic specializat in endodontie.

Durere constanta si severa

Durerea poate fi localizata sau iradiata. Daca aceasta se extinde la un anumit grup de dinti poate indica infectie acuta a pulpei dentare a unui dinte. Daca tesutul gingival din jurul dintelui devine inflamat, sensibil la atingere, poate indica extinderea infectiei de la dinte in tesutul periodontal formand abcesul dentar. In orice caz trebuie sa va adresati medicului stomatolog. Prin tratamentul endodontic se indeparteaza nervul calmand pacientul. Pana la initierea tratamentului endodontic pacientul poate administra antiinflamatoare de tipul Ibuprofen.

Senzatie de presiune sau durere surda la nivelul dintilor superiori si la nivelul sinusului maxilar

Acest simtom poate fi cauzat de o problema dentara sau gingivala dar poate fi cauzata si de o raceala sau o infectie localizata la nivelul sinusului maxilar. Daca se asociaza cu simtome de raceala sau gripa se recomanda un consult la medicul de familie. Uneori simtomele in sinuzita sunt asemanatoare cu cele din patologia odontala, dar este indicat a se realiza un consult atat la medicul stomatolog cat si la ORL-ist pentru a identifica corect afectiunea.

Abcesul parodontal simptomatic

De cele mai multe ori, pacientii identifica afectiunea imediat deoarece se asociaza cu durere severa.  Evolutia este de cele mai multe ori rapida dar pot fi cazuri de acutizare a unei forme cronice de abces. In oricare din cazuri se formeaza o punga de puroi, localizata sub marginea gingivala libera. Din cauza presiunii exercitate de infiltratul inflamator la nivelul tesutului inconjurator, durerea este de mare intensitate. Este indicat tratament de urgenta nu numai pentru a calma pacientul ci si pentru a impiedica extinderea infectiei in zonele invecinate.

Ce cauzeaza un abces?

Resturile de alimente retentionate la nivelul pungilor parodontale (spatiul dintre dinte si gingie) intretin mediu de cultura pentru bacterii si genereaza inflamatia si infectia. Aparitia abcesului parodontal este frecvent intalnit in boala parodontala cu evolutie necontrolata. In anumite cazuri, infectia de la varful radacinii dintelui poate infecta tesutul gingival producand abces parodontal.

Simptomele unui abces

Durere cu caracter ascutit sau pulsatil localizat la nivelul maxilarului de intensitati diferite este caracteristica unui abces. Durerii i se asociaza umflatura si febra, simtome ce trimit pacientul de urgenta la spital. Inca de la inceput, prin initierea tratamentului, simptomele dispar. Un alt simptom caracteristic il reprezinta gustul neplacut sau mirosul neplacut determinat de scugerea puroiului in cavitatea orala. Rareori, pacientul poate acuza o jena dureroasa sau dureri de mica intensitate dar si in acest caz este indicat tratamentul de urgenta deoarece infectia nu se remite de la sine, ba din contra, poate produce complicatii.

Tratamentul si profilaxia abcesului

In caz de orice suspiciune de abces este indicat sa contactam medicul stomatolog, sa ii explicam semnele si simtomele existente si sa respectam indicatiile acestuia. Cel mai probabil, medicul va intocmi o programare pentru consult de urgenta si pentru a initia tratamentul. In mod normal tratamentul consta in evacuarea pungii parodontale, antibioterapie dupa caz si nu in ultimul rand tratarea cauzei. In functie de severitatea cazului, mai departe va fi nevoie fie de chirurgie parodontala, tratamente de canal sau chiar extractia dintelui. Este foarte important sa aplicam un tratament corect, altfel riscam ca infectia sa se raspandeasca la nivelul sinusului maxilar, la nivelul fetei sau la nivelul oaselor maxilare. Mentinerea unei igiene orale corecte este pasul cel mai important in profilaxia abcesului parodontal. Indepartarea resturilor alimentare si a placii bacteriene prin periaj regulat si utilizarea atei interdentare previne dezvoltarea bacteriilor patogene la nivelul cavitatii orale si la nivel subgigival. In anumite cazuri este nevoie de prescrierea unei ape de gura terapeutice, tratamente parodontale pentru a preveni aparitia infectiilor de tipul abces parodontal, gingivita sau leziuni carioase.

Leziuni gingivale

Tesutul gingival poate fi afectat accidental prin cazaturi, accidente sportive si alte tipuri de traumatisme. Mai poate fi afectat de consumul de alimente sau bauturi foarte fierbinti ori foarte dure. Infectia se localizeaza sub marginea gingivala libera, este foarte dureroasa si necesita tratament imediat. Va explicam mai jos cateva conduite terapeutice a celor mai frecvente leziuni gingivale.

Leziuni ale tesuturilor moi

Leziuni ale tesuturilor moi cum ar fi: mucoasa gingivala, linguala, labiala si jugala se poate asocia sau nu cu afectiuni dentare. Primul ajutor in cazul retentionarii unui corp strain la nivelul partilor moi este clatirea riguroasa a gurii cu solutie salina, examenul clinic si indepartarea manuala a corpului strain daca este cazul. Daca in urma examenului clinic se observa o plaga deschisa la nivelul partilor moi, se incearca oprirea sangerarii prin tamponament local cu rulouri de comprese sau plicuri de ceai. In cazul in care sangerarea nu se opreste dupa 10-15 minute sau daca pacientul acuza durere severa sau semne de dezorientare este indicat transportul pacientului la urgenta. Daca pacientul este stabil, se va face o programare la medicul stomatolog in urmatoarele 6 ore pentru examinare si tratament. Medicul stomatolog, pe langa examenul clinic, poate solicita si investigatii radiologice. Tratamentul poate include sutura partilor moi, tratamente odontale si chiar antibioprofilaxie daca este cazul.

Corpi straini retentionati la nivel gingival

In cazul in care un corp strain, de exemplu un fragment dintr-o scobitoare sau coaja unui popcorn ramane in spatiul dintre dinte si gingie, poate determina inflamatie si chiar infectia gingiei. In acest caz, incercam cu gentilitate sa indepartam corpul strain folosind un fragment de ata interdentara. Daca acest lucru nu este posibil, se recomanda consultul la medicul stomatolog.

Infectia gingivala (abces parodontal)

Acest tip de abces este caracterizat printr-o colectie purulenta asociata cu durere de la moderata spre severa ce necesita tratament urgent. Cauza abcesului parodontal il reprezinta fie infectarea unui corp strain patruns subgingival sau acutizarea bolii parodontale existente. Evolutia este de multe ori rapida, asociata cu disconfort, senzatie pulsatila, umflaturi, gust sau miros neplacut dar si febra uneori. Este important sa se initieze tratamentul cat mai repede deoarece infectia poate determina resorbtia osului, pierderea dintelui sau extinderea infectiei la nivelul tesuturilor invecinate. Tratamentul include indepartarea colectiei purulente, controlul infectiei si indepartarea cauzei.

Sedarea in medicina dentara

Majoritatea pacientilor devin agitati si anxiosi inainte si in timpul tratamentului stomatologic chiar si in preajma unor medici prietenosi si chiar si intr-o atmosfera relaxanta. Aceasta stare nu numai ca afecteaza emotional pacientul ci si pragul de sensibilitate ceea ce ingreuneaza si munca medicului.

Sedarea folosita inaintea tratamentelor stomatologice linistesc pacientul atat psihologic cat si fizic pentru a permite desfasurarea interventiei in mod eficient.

Sedarea oarala si alte terapii

Sedarea difera de anestezia locala, acesta din urma blocheaza sensibilitatea pacientului pe cand sedarea administrata inaintea interventiei indeparteaza starea de anxietate, relaxeaza pacientul si chiar ii asigura un somn odihnitor daca se administreaza cu o seara inaintea interventiei stomatologice.

Cea mai utilizata metoda de administrare a sedativului este cea orala sub forma de pastile ce corespund clasei de benzodiazepine, medicamente folosite pentru a trata insomnia, spasmele musculare sau convulsiile, iar denumirile lor comerciale sunt: Valiun, Ativan si Versed. Aceste medicamente sunt de electie in medicina dentara deoarece sunt recunoscute ca fiind cele mai sigure si cu efecte adverse minime. Fiecare medicament are anumite caracteristici, de exemplu cat timp are efect, dupa cat timp se elimina din organism. Multe din ele au un efect amnestic, pacientii nu isi mai amintesc detalii legate de interventie. Medicatia de electie pentru fiecare pacient in parte depinde de istoricul medical al ficaruia si de tipul procedurii. In anumite situatii medicul poate folosi o combinatie dintre inhalosedare si sedare medicamentoasa. In cazul inhalosedarii, pacientul inhaleaza o combinatie intre oxid de azot si oxigen pentru a-i conferi pacientului o stare de relaxare, pentru a reduce anxietatea si chiar reduce durerea utilizat impreuna cu anestezia locala. Gazul pentru inhalosedare este administrat printr-un furtun si o masca perfect adaptata pentru fata pacientului.

A treia metoda este cunoscuta ca sedarea constienta intravenoasa. Medicatia este administrata pe cale venoasa, are un efect mult mai accentuat si mai rapid iar dozajul poate fi reglat. Este esetial ca pe perioada sedarii intravenoase sa ii monitorizam pacientului pulsul, tensiunea arteriala si respiratia.

Precautii inainte si dupa sedare

Inainte de administrarea medicatiei pentru sedare este important sa cunoastem in detaliu istoricul medical al pacientului, ce medicatie ia, inclusiv suplimente cu vitamine sau remedii pe baza de plante in special St. John’s Wort sau Kava Kava, medicatie utilizata pentru a trata anxietatea sau depresia. Este recomandat a se evita cu o zi inainte de interventie mancarurile grase sau consumul de grapefruit ce s-a dovedit ca enzimele continute pot interfera cu metabolizarea medicatiei din cadrul sedarii. Pacientul nu va bea/manca cu 6 ore inainte de interventie. Nu va avea voie sa conduca autovehicule in ziua cu interventia, este indicat sa vina cu un insotitor ce il va transporta acasa dupa interventie. Se recomanda multa odihna pentru a favoriza eliminarea medicatiei din organism si consumul de cat mai multe lichide.

Sedarea in stomatologie incurajeaza pacientul sa urmeze tratamentul de care are nevoie

Relatia cu medicul dentist este foarte importanta. O discutie deschisa si sincera in legatura cu stresul atat fizic cat si emotional atunci cand pacientul se gandeste la etapele de tratament, este elementara pentru ca medicul sa creeze strategii de relaxare si de reducere a anxietatii cum ar fi tehnicile de sedare.

Aditia osoasa

Resorbtia osoasa este cea mai des intalnita consecinta a pierderii dintilor. Acest fenomen se produce imediat dupa extractie. Osul nemaifiind stimulat de fortele mesticatorii se resoare iar rata de resorbtie este de 25% in primul an. Odata cu pierderea osoasa se pierde si tesut gingival limitand posibilitatile de protezare. Se pierd si dintii limitanti zonei edentate din cauza resorbtiilor osoase. Se produc modificari faciale prin micsorarea etajului inferior al fetei. Din fericire, pierderea osoasa excesiva nu este inevitabila. Medicul dentist poate aplica material de aditie la nivelul zonei dintelui extras, material care va stimula osul si va limita resorbtiile. Cu cat aditia osoasa se face mai rapid cu atat vom avea mai mult os pentru a insera un implant.

Cum funtioneaza aditia osoasa?

Grefa osoasa poate avea 4 origini: de la acelasi pacient, de la cadavru, de la animal sau de origine sintetica. Alegerea tipului de grefa ososa depinde de caz. Cele de la cadavru si cele de origine animala sunt dezinfectate si pot fi utilizate cu incredere.

Grefa osoasa funtioneaza ca o matrice ce favorizeaza formarea de os natural. Grefa este formata din calciu mineral, fosforos si hidroxiapatita. Medicul dentist poate acoperi osul aditionat cu o membrana de colagen ce ghideaza regenerarea iar apoi este resorbita in organism. Nu toate cazurile sunt pretabile pentru tehnica de aditie osoasa. Depinde de localizare in cavitatea orala si de perioada de timp trecuta de la extractia dentara.

In cazul aditiei postextactionale, osul este aditionat in alveola postextractionala peste care se sutureaza gingia. In cazul aditiei osoase la o perioada de timp de la extractie este nevoie de o incizie suplimentara, aditia osoasa protejata de membrane bariera sau cu factori de crestere si suturarea gingiei deasupra. Avantajul aditiei osose imediat postextractional este de a preveni resorbtia osoasa si faciliteaza  posibilitarea de a insera un implant in viitor. In ambele variante se realizeaza anestezia locala.

In cazul in care edentatia se gaseste in zona laterala maxilara, prin resorbtie osoasa nu vom avea suficient os pe verticala si vom avea nevoie de aditie osoasa la nivelul sinusului maxilar. Aceasta procedura se poate face intern, direct cu implantul dentar sau extern prin peretele extern al sinusului. Dupa intervetia de aditie osoasa la nivelul sinusului maxilar, pacientul poate acuza cel mult o jena dureroasa cateva zile, jena manageriata prin antiinflamatoare nesteroidiene cum ar fi Ibuprofenul iar pentru a preveni infectiile se poate prescrie si un antibiotic.

Aditia osoasa extinde posibilitatea de reabilitare

In afara de incetinirea resorbtiei osoase, prin aditie osoasa se poate restaura dantura prin cea mai buna varianta de restaurare existenta in stomatologie – implantul dentar. Introdus de peste trei decenii in urma, implantul dentar creste in popularitate datorita aspectului natural, durabilitatii si variabilitatii restaurarilor dentare. Insa pentru a insera un implant dentar avem nevoie de os suficient pentru a-i asigura stabilitate atat a implantului cat si aspect natural si functionalitate pentru viitoarea coroana. Prin aditie osoasa se poate reconstrui masa osoasa pierduta si toate aceste necesaruri pot fi respectate.

Materialul din care este confectionat implantul aduce un beneficiu suplimentar osului. Titanul se integreaza in totalitate in os si incurajeaza cresterea continua de os natural.

Imbunatateste-ti sanatatea si aspectul prin reconstructie osoasa

Pierderea osoasa iti poate pune in pericol sanatatea si confera un aspect imbatranit. Dar osul poate fi regenerat si fortifiat aducand beneficii atat din punct de vedere al esteticii cat si al sanatatii pacientului.

Tehnologia aditiei osoase si continua avansare a acesteia nu numai ca promoveaza formarea de os ci si controleaza cresterea lui pentru rezultate optime. Regenerarea osoasa poate crea noi oportunitati pentru o functionalitate mai buna si pentru un zambet mai frumos.