Stomatologie pentru copii (pedodonție)
Pedodonția este stomatologia dedicată copiilor: manopere rapide, minimal invazive și cât mai puțin dureroase, adaptate vârstei. Prima vizită la medicul pedodont se realizează în jurul vârstei de 6 luni sau la erupția primului dinte de lapte, iar la Implantodent tratamentele se sprijină pe aparatură laser și pe tehnici speciale de sedare (inhalosedarea și sedarea medicamentoasă). Dinții de lapte se tratează, nu se ignoră: ei mențin spațiul pentru dinții permanenți și le ghidează erupția.
Pedodonția: tratamente moderne pentru copii
Tratamentele stomatologice moderne la copii implică manopere cât mai puțin dureroase, rapide și minimal invazive. De aceea, Implantodent utilizează o gamă largă de aparate LASER, precum și tehnici speciale de SEDARE (inhalosedarea și sedarea medicamentoasă), menite să asigure copilului dumneavoastră cele mai bune rezultate.
Detectarea cariei cu laser
La Implantodent utilizăm DIAGNOdent, detectorul cu laser care identifică rapid, precis și fără manopere invazive chiar și cele mai ascunse carii, fiind de mare ajutor în evaluarea și monitorizarea zonelor suspicioase de pe suprafața dinților.
Dinții de lapte
Dinții temporari joacă un rol extrem de important în creșterea și dezvoltarea dento-alveolară a copilului. Ei stabilesc prima înălțare de ocluzie, rolul lor major fiind acela de a menține spațiul pentru dinții succesionali. Prima vizită la medicul pedodont se realizează în jurul vârstei de 6 luni sau la erupția primului dinte de lapte în cavitatea orală.
Dentiția temporară
Termenul de dentiție descrie toți dinții superiori și inferiori în ansamblu. Unele mamifere, printre care și omul, au pe parcursul vieții lor două generații de dinți:
- dentiția temporară (de lapte);
- dentiția permanentă (definitivă).
Dentiția temporară este formată din 20 dinți:
- 10 superiori (2 incisivi centrali, 2 incisivi laterali, 2 canini, 2 molari unu, 2 molari doi);
- 10 inferiori (corespondenții celor superiori).
Dinții temporari mai sunt denumiți: dinții copilului, dinți deciduali sau dinți de lapte.
Dinții temporari încep să apară la aproximativ 6 luni, erupția lor încheindu-se în jurul vârstei de 2 ani și jumătate. La vârsta de 6 ani începe exfolierea acestora (fiind înlocuiți de cei permanenți), în jurul vârstei de 12-13 ani acest proces fiind complet. În dentiția temporară nu există premolari.
Dinții temporari erup astfel:
- între 6-12 luni erup incisivii;
- între 12-18 luni erup molarii 1;
- între 18-24 luni erup caninii;
- între 24-30 luni erup molarii 2.
De ce este important să tratăm dinții de lapte?
Dinții de lapte au un rol important în ghidarea și apariția corectă pe arcadele dentare a dinților permanenți, influențează dezvoltarea vorbirii, a oaselor maxilare și permit o masticație și hrănire adecvată a copilului.
Din cauza obiceiurilor alimentare nesănătoase, unei igiene necorespunzătoare sau absente, acești dinți ajung să fie afectați de leziuni specifice.
Forma cea mai frecventă de afectare a dinților temporari este caria dentară. Aceasta prezintă forme clinice diferite și tratamente specifice fiecăreia din dentiții (de lapte și definitivă).
În primul rând deoarece complicațiile ce rezultă din afectarea și netratarea dinților temporari sunt multiple și pot ajunge chiar până la afectarea mugurelui dintelui permanent! Cu cât prezentarea la medicul stomatolog este mai timpurie, cu atât tratamentul poate fi realizat cu mai multă ușurință și fără complicații.
Pentru menținerea integrității dinților temporari sunt necesare controale periodice, prima vizită la cabinetul stomatologic fiind recomandată odată cu apariția primului dinte. Cu această ocazie se pot depista la timp unele anomalii ale aparatului dento-maxilar și, totodată, se pot da sfaturi privind modul de realizare al igienei orale.
Dentiția mixtă
Dentiția mixtă face trecerea între dentiția temporară și cea permanentă, fiind prezenți pe arcade atât dinți temporari, cât și dinți permanenți. Ea este prezentă în cavitatea orală în perioada de viață cuprinsă între 6 ani (vârsta apariției primului dinte permanent) și 12-13 ani (pierderea ultimului dinte temporar). Întreaga perioadă trebuie urmărită cu atenție deoarece interceptarea unor anomalii în creșterea oaselor maxilare în acest stadiu reprezintă un avantaj. Tratamentele stomatologice în această perioadă pot închide sau menține spații necesare erupției dinților permanenți, pot grăbi sau întârzia această erupție și pot corecta chiar și unele anomalii de poziție ale dinților.
Igiena orală a copilului
La vârste fragede, stă în responsabilitatea părinților să îi învețe pe cei mici ce înseamnă și cum se efectuează o igienă dentară corectă.
De la naștere și până erup primii dinți, igiena copilului trebuie menținută riguros prin folosirea unei comprese sterile umezite (în apă rece) cu care se șterg cu atenție gingiile copilului, suprafața internă a obrajilor, limba, cerul gurii și planșeul bucal (zona de sub limbă). Acest lucru se face de două ori pe zi, dimineața și seara.
Odată cu erupția primilor dinți (6 luni-1 an), puteți folosi o periuță de dinți cu păr moale, frumos colorată (atractivă), cu o suprafață mare pentru a masa gingiile și pentru a curăța dințișorii micuțului. La această vârstă periajul fără pastă este suficient. Periajul va fi efectuat de părinți în chip de joacă.
Pasta de dinți va putea fi introdusă după vârsta de 2 ani și jumătate, când copilul a deprins abilitatea de a scuipa. Pasta de dinți utilizată la această vârstă trebuie să prezinte un gust plăcut, să fie în cantitate redusă (dimensiunea unui bob de mazăre), puțin abrazivă și nefluorurată sau puțin fluorurată (risc de înghițire și intoxicație cu fluor). Când copilul crește se poate utiliza pastă de dinți cu fluor.
Se recomandă ca până la vârsta de 6-8 ani periajul să-l facă unul dintre părinți. După această vârstă copilul se spală singur deoarece va căpăta deprinderea (dexteritatea) de a o face corect, dar este supravegheat până în jurul vârstei de 8-12 ani. Se recomandă ca periajul să fie efectuat de două ori pe zi (dimineața și seara). După periajul de seară copilul nu va mai mânca și bea nimic altceva în afară de apă.
Ața dentară se va folosi de către copil după vârsta de 7-8 ani pentru curățarea spațiilor dintre dinți, acolo unde periuța dentară nu ajunge să curețe și se acumulează placa bacteriană. Dacă a împlinit 8 ani și totuși nu cooperează pentru a-și face corect igiena bucală, copilul trebuie să fie dus la pedodont (specialistul în stomatologia de copii), care va discuta cu el necesitatea igienei orale, tehnica corectă a periajului și a curățirii spațiilor dintre dinți cu ața dentară. De asemenea, părinții trebuie să-și curețe conștiincios dinții prin periaj și ață dentară în prezența copilului, pentru ca micuțul să le urmeze exemplul.
Menținerea unei diete echilibrate, bogată în vitamine și minerale, dar redusă în hidrați de carbon și dulciuri rafinate reprezintă cheia unei alimentații sănătoase care nu favorizează apariția cariilor.
Afecțiunile dinților de lapte
Caria reprezintă primul stadiu de afectare a integrității dintelui, fiind un proces distructiv, de natură infecțioasă, care afectează structurile dure dentare și, uneori, în stadiile avansate, și pulpa dintelui (nervul).
Principiile de tratament constau în corectarea obiceiurilor alimentare și/sau instituirea unei igiene orale corecte, adaptată la vârsta copilului, îndepărtarea cariei și realizarea unei obturații (plombe).
Materialele moderne de obturație (plombare) vin în ajutorul nostru pentru tratarea cariilor simple; dintre acestea amintim cimenturile ionomere de sticlă, compomerii, materialele compozite etc.
Caria dentară netratată la timp se poate complica cu afecțiuni ale pulpei dentare. De fiecare dată durerea apare atunci când un proces carios ajunge până în proximitatea pulpei dentare și de cele mai multe ori ea este intensă. Caria și complicațiile acesteia (pulpite — inflamația pulpei dentare, gangrene — moartea și infectarea nervului) reprezintă cele mai frecvente probleme dentare la copii. Netratată, pulpita se poate transforma în scurt timp în gangrenă.
Cu cât faza de evoluție a distrucției dentare este mai avansată, cu atât mai laborios este tratamentul și necesită mai multe ședințe de tratament.
Odată instalate, complicațiile cariei pot fi tratate fie prin tratament conservator, fie prin extracția dintelui în cauză.
Tratamentul de canal la dinții de lapte
Obiectivul principal al tratamentului pulpar (de canal) la copii este în menținerea vitalității unei cantități cât mai mari din pulpa (nervul) dintelui afectat prin carie, traumatisme, alte cauze. Nervul dinților temporari participă activ la resorbția rădăcinilor dinților temporari, lucru fără de care erupția dinților permanenți se poate complica. În cazul în care tratamentul endodontic nu are succes se ia în considerare extracția dintelui.
Tratamentul de canal al dinților temporari diferă de cel al dinților permanenți. În cazul tratamentului dinților temporari se utilizează paste speciale de canal, al căror scop este, pe lângă menținerea unui mediu aseptic al canalelor radiculare, și acela de a nu împiedica resorbția (topirea) radiculară fiziologică.
Un tratament de canal reușit permite menținerea pe arcadă a dintelui temporar mai mult timp, păstrează continuitatea arcadei dentare și asigură spațiul necesar înlocuirii lui cu dintele permanent succesional. În felul acesta se împiedică apariția unor anomalii ortodontice.
Succesul terapiei pulpare la dinții temporari necesită înțelegerea morfologiei acestora, a formării rădăcinilor și a problemelor speciale care se asociază cu resorbția rădăcinilor dinților temporari.
Inhalosedarea — sedarea conștientă cu protoxid de azot
Stomatologia modernă pe care o aplicăm în clinicile Implantodent oferă tratamente confortabile și cu durere minimă chiar și pentru cei mai temători pacienți. Una dintre metodele folosite este această sedare conștientă (cu protoxid de azot (N2O) și oxigen (O2)), cunoscută și sub numele de inhalosedare.
Inhalosedarea se realizează cu ajutorul unui aparat special și presupune inhalarea unei combinații de protoxid de azot și oxigen, numit gaz ilariant sau „funny gas”, gazul care provoacă râsul involuntar, un gaz analgezic ușor care face ca teama de dentist să dispară. Amestecul de gaze se administrează cu o mască specială, așezată pe și de forma nasului. Metoda poate fi aplicată atât la adulți, cât și la copii, după evaluarea istoricului medical.
Pacientul rămâne conștient, receptiv, cooperant, dar se relaxează profund pe toată perioada manoperei stomatologice.
Indicații ale protoxidului de azot în stomatologie
- Teamă, anxietate, fobii dentare;
- Implantologie, chirurgie, endodonție, parodontologie, protetică, odontologie;
- Afecțiuni cardiovasculare cu acordul medicului curant (protoxidul scade necesarul de O2 la nivelul miocardului, aritmii, HTA cu tensiunea diastolică sub 100 mmHg);
- Astm bronșic, pentru că dispare stresul care poate declanșa o criză;
- Pacienți cu reflex de vomă exagerat;
- Pacienți la care anestezia locală nu poate fi folosită sau care nu se instalează complet;
- Epilepsie (N2O — protoxidul de azot are proprietăți anticonvulsivante);
- Boala Parkinson, împreună cu doze mici de diazepam sau midazolam;
- Pacienți cu afecțiuni hepatice, pentru că nu se metabolizează în organism;
- Pacienți cu nevoi speciale;
- Proceduri de lungă durată la copii.
Contraindicații ale protoxidului de azot
- Sarcină — primul trimestru;
- Boli pulmonare cronice obstructive (cu excepția astmului bronșic), pneumotorax;
- Congestie nazală persistentă sau obstructivă;
- Boli cardiace majore (cord pulmonar);
- Tulburări emoționale severe, lipsa discernământului sau dependențe;
- În tratamentul cu sulfat de bleomicină (cancer) și până la un an după tratament cu IMAO (tulburări psihice);
- Deficit de vitamina B12 sau anemie megaloblastică;
- Retinopatie diabetică sau orice proceduri oculare, preparate injectabile sau intervenții chirurgicale în ultimele 3 luni;
- AVC (accident vascular cerebral) în antecedente (nu tolerează concentrații scăzute de oxigen).
Trecerea în revistă a istoricului medical al pacientului este o prioritate esențială înainte de a decide folosirea inhalo-sedării cu protoxid de azot, iar o consultație medicală cu medicul curant al pacientului poate fi necesară!
Inhalosedarea este considerată una dintre cele mai sigure metode de sedare folosite în tratamentul stomatologic și este bine tolerată în absența contraindicațiilor. Protoxidul de azot este un gaz incolor, cu miros plăcut, neinflamabil și netoxic, care se elimină din organism imediat după încetarea administrării. Metoda este avantajoasă pentru copii, deoarece îi scapă de trauma tratamentului stomatologic, iar efectele dispar în totalitate din organism la 3-5 minute după întreruperea administrării.
Metoda de sedare și planul de tratament se stabilesc individual, după consultație și după trecerea în revistă a istoricului medical al copilului, pentru pacienții eligibili. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.
