Fațetări directe sau plombe
Dacă leziunea unui dinte frontal nu este foarte mare, obturația — popular „plomba” — poate fi metoda de elecție. Materialele de obturație moderne, în special cele cu umplutură de particule din ceramică (rășinile compozite), imită destul de bine structurile dinților naturali, asigurând rezistența și durabilitatea necesară. Atunci când lipsește multă substanță dentară, există alternative mai eficiente de refacere: incrustațiile, fațetele sau coroanele.
Fațetarea directă
Dacă unul din dinții frontali, dinți ce se descoperă atunci când zâmbim, prezintă o leziune, îți vei dori să tratezi leziunea, dar să faci astfel încât dintele respectiv să arate bine. Mai exact, sănătos și frumos…
Dacă leziunea nu este foarte mare, obturația sau popular „plomba” poate fi metoda de elecție. Materialele de obturație moderne, în special cele cu umplutură de particule din ceramică, imită destul de bine structurile dinților naturali, asigurând rezistența și durabilitatea necesară. Aceste materiale sunt numite rășini compozite și se aseamănă ca textură și culoare cu dinții naturali. Dentistul realizează obturații când vrea să trateze dinți ciobiți, fracturați, cu anomalii de formă sau să refacă structura distrusă de carie, într-un mod simplu și rapid. Chiar dacă nu pot rivaliza ceramica sau porțelanul dentar, materialele compozite asigură tratamente eficiente pe termen scurt și mediu.
Principii de bază în realizarea obturațiilor (plombelor)
Prin obturație se realizează o uniune permanentă între dintele natural și materialul dentar artificial. În mod normal, acest lucru se obține aplicând un agent adeziv special ce creează o reacție chimică între cele două suprafețe. Rezultatul acestei alipiri face ca dintele natural și materialul să funcționeze ca o singură unitate.
Acest lucru a devenit posibil prin descoperirea unor rășini compozite ce sunt și rezistente și estetice. Aceste materiale sunt folosite pentru repararea dinților cu leziuni minore sau moderate, în special în zonele frontale, acolo unde forțele de masticație sunt reduse, comparativ cu zona posterioară, numită molară, unde presiunile masticatorii sunt considerabil mai mari.
Rășinile compozite sunt net superioare amalgamului dentar, acel material metalic din care se confecționau plombele în trecut, prezentând următoarele avantaje principale:
- un spectru larg de culori din care dentistul poate alege, astfel încât plomba să se potrivească coloristic fiecărui dinte;
- manopere minimal invazive — dintele se prepară mult mai puțin, conservându-se din substanța dentară naturală, rășinile compozite fiind potrivite pentru refacerile dentare la copii și adolescenți, cu dinți în proces de creștere, fiind folosite ca material provizoriu până la realizarea fațetelor sau altor restaurări cu caracter definitiv atunci când erupția dentară sau schimbarea dinților s-a încheiat.
Pe de altă parte, rășinile compozite necesită suficientă substanță dentară restantă, ca suport, de care acestea să adere. Cu cât structura dentară rămasă după curățarea leziunii este mai puțină, cu atât plomba rezultată va fi mai mare, cu susținere minimă din partea dintelui, ceea ce crește riscul ca obturația să nu reziste în timp, fracturându-se sub acțiunea forțelor masticatorii.
Tratamentul dinților folosind obturații
Înaintea realizării unei obturații, dentistul trebuie să realizeze un control și să determine dacă tratamentul prin obturație este cel adecvat dintelui în cauză, astfel încât dacă răspunsul va fi pozitiv să hotărască ce material și ce tehnică dovedesc eficiență maximă.
În clinicile Implantodent, dinții sunt diagnosticați modern, cu ajutorul tehnologiei digitale: radiografii și detector de carie. Astfel, medicul va ști dimensiunile distrucției dentare, limitându-se în tehnica de preparare la țesuturile afectate. Orice fragment de țesut natural salvat va constitui un bun element de rezistență pentru viitoarea plombă. Atât curățarea, dar mai ales controlul curățării, se face sub lupe speciale sau microscoape dentare.
Putem pregăti dintele pentru plombare curățându-l prin două metode:
- clasic, cu ajutorul frezelor dentare montate la instrumentarul rotativ, turbină sau piesă cot;
- modern, cu ajutorul performantului laser de țesuturi dure, Waterlase.
Avantajele principale ale utilizării laserului
Principalele avantaje ale utilizării laserului în prepararea dintelui sunt:
- rapiditate;
- nu există zgomotul specific al turbinei dentare;
- neexistând frecare, nu se degajă căldura care ar putea produce durere și nici mirosul de dinte „ars”;
- fără frecare nu apar fisuri și crăpături în smalț și dentină, așa cum deseori se întâmplă atunci când utilizăm freza dentară;
- laserul curăță și creează microretenții pentru materialul compozit, rezultând plombe mai rezistente în timp;
- curățare selectivă;
- curăță și dezinfectează țesuturile.
Cum se desfășoară procedura
Procedura în sine va începe prin prepararea suprafeței dintelui. În cazul în care dintele prezintă carie, aceasta trebuie îndepărtată cu atenție, dentina sigilată, sigilantul având rol și de bază pentru obturație. Pentru repararea unui dinte frontal ciobit, suprafața este ușor „înăsprită” prin gravare cu o soluție acidă pentru a crea retenții microscopice ce vor fi umplute cu materialul de obturație, mărind suprafața de adeziune.
După aplicarea unui agent reactiv — bonding — numit și agent adeziv, dentistul va aplica un strat de compozit, urmat de aplicarea unei lumini albastre emisă de o lampă specială, ce va determina o reacție chimică și va face ca materialul compozit să adere de suprafața dintelui. Manopera se repetă până ce dintele ajunge la forma și culoarea dorită, în nuanțe cât mai apropiate de ale celorlalți dinți. Ulterior, forma obturației se poate ajusta cu ajutorul unei freze dentare, iar la final aceasta se finisează și lustruiește.
Când plomba nu mai este suficientă
Atunci când lipsește multă substanță dentară, fie ca urmare a unei carii mari, fie a unei fracturi, există alternative mai eficiente de refacere, cum ar fi incrustațiile, fațetele sau coroanele, care chiar dacă sunt mai scumpe, refac mult mai eficient dintele în cauză.
Alegerea între obturație (plombă) și o restaurare mai amplă — incrustație, fațetă sau coroană — se stabilește în funcție de caz, după evaluarea medicală și investigațiile necesare. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.