Protezele dentare

Dinții lipsă pot provoca o serie de probleme, de la cele practice până la cele emoționale. Este greu să vorbiți corect sau să mâncați eficient fără dinți și probabil este și mai dificil să vă simțiți confortabil în diferite situații sociale, atunci când trebuie să interacționați cu alte persoane.

Din fericire, sunt mai multe modalități eficiente estetico-funcționale de a înlocui dinții lipsă, cea mai economică dintre acestea fiind proteza mobilă sau proteza totală.

Există mai multe tipuri de proteze dentare:

• proteze mobile: totală, parțială;
• proteze mobilizabile (care pot fi îndepărtate de către pacient): pe dinți naturali și pe implanturi (Overdenture — sprijin mixt, pe implanturi și gingie/os);
• proteza fixă (pe implanturi) — se sprijină numai pe implanturile dentare.

Acest tip de lucrare protetică a evoluat mult de-a lungul anilor. Dentiștii contemporani colaborează cu tehnicieni dentari foarte îndemânatici și care au la îndemână materiale moderne pentru a crea proteze dentare extrem de realiste.

Atenție! Protezele mobile, fie că sunt parțiale sau totale, provoacă resorbția (topirea) osului maxilar. Ori de câte ori se poate, înlocuiți dinții lipsă cu danturi fixe, ancorate la implanturi dentare. Vă veți simți mai bine, masticația va fi mai eficientă și veți limita resorbția ireversibilă de os. Cu toate acestea, dacă din diverse motive amânați reabilitarea prin implanturi dentare, asigurați-vă că proteza dvs. mobilă este cât mai bine adaptată la maxilar (să nu miște). Fixarea cu adezivii dentari este doar un mijloc ajutător, iar pelicula de material trebuie să fie cât mai fină. Periodic, în urma resorbției de os, proteza devine largă. Mergeți neîntârziat la medic pentru a o rebaza (încărca), astfel încât să nu miște în gură.

Pentru a potrivi proteza perfect, dentistul nostru protezist va începe prin a înregistra, cu ajutorul unor linguri în care se găsesc materiale siliconice moderne, o amprentă a arcadelor, pe care o va trimite la laborator. Pe baza acestei amprente se va fabrica un model de gips pe care tehnicianul va fabrica o proteză dentară exact pe situația existentă, cuprinsă dintr-o parte roz, ce reprezintă mucoasa (gingia), și dinții, aleși la culoarea și forma stabilită cu acordul dumneavoastră.

Purtarea unei proteze dentare mobile nu reprezintă o dorință arzătoare a pacientului din cauza multiplelor dezavantaje, însă în situații speciale care impun purtarea acesteia, prin exercițiu și răbdare pentru acomodare, se poate ajunge la o estetică bunicică și o funcționalitate satisfăcătoare. În fond și la urma urmei, este o soluție economică, ieftină, pentru pacienții care dețin un buget limitat.

Există mai multe tipuri de proteze parțiale ce se sprijină pe dinții învecinați zonei de unde lipsesc dinți. Înlocuind doar o parte din dinți (unul sau mai mulți), acestea se numesc „parțiale”. Dacă sunt bine făcute au o stabilitate acceptabilă, însă prezintă multiple dezavantaje, cum ar fi afectarea directă sau indirectă a dinților pe care se sprijină sau se ancorează, mișcări nefiziologice care conduc la resorbții de os, acumularea de alimente între acestea și gingie, destul de scumpe atunci când se folosesc sisteme speciale de ancorare etc. Ca și protezele totale, acestea sunt relativ economice (discutabil) comparativ cu celelalte variante de a înlocui dinți lipsă, precum punțile sau implanturile. De asemenea, periodic trebuie controlate și încărcate cu material de căptușire, deoarece resorb osul rapid și rămân largi, devenind instabile și retentive pentru alimente.

Există diferite tipuri de sisteme de ancorare, cum ar fi croșetele, capsele, culisele, însă nu mai reprezintă o variantă eficientă și nici pe departe ieftină acum, în plină eră a implantologiei dentare.

Pro: stabilă la început; economică aparent, comparativ cu alte metode de înlocuire a dinților.

Contra: în timp, forțele generate de proteză prin intermediul sistemelor de fixare vor distruge dinții de susținere, aceștia devenind vulnerabili la boala parodontală și carie; necesită rebazări repetate; produc atrofii osoase.

Orice lucrare mobilă trebuie scoasă după fiecare masă și în fiecare seară pentru a fi igienizată corespunzător. Protezele nu se lasă în paharul cu apă pe durata nopții, ci se poartă în gură, după igienizarea lor. Dacă lipsesc câțiva dinți și doriți o lucrare dentară pentru înlocuirea acestora, luați mai bine în considerare alternative fixe, chiar dacă aparent sunt puțin mai scumpe, cum ar fi punțile dentare sau lucrarea fixă pe implanturile dentare. În timp, se vor dovedi mai eficiente, confortabile și chiar economice, nemaivorbind de estetică și funcționalitate.

Atunci când pacientul nu mai are niciun dinte, însă maxilarul prezintă anumite grade de atrofie (resorbție) osoasă, grație tehnicilor speciale (TotalFix, Fast&Fixed, All-on-4, TotalFix+ sau QuadZygoma) pacientul poate beneficia, în funcție de caz, de o proteză fixată la implanturi. Este fixă, se sprijină strict la implanturi și poate fi îndepărtată doar de către medic, prin deșurubare.

Acest tip de proteză include întotdeauna o porțiune de gingie artificială, care are menirea de a compensa pierderea verticală de os de care suferă pacientul (resorbția osoasă verticală). Altfel, dacă nu se dorește gingie artificială, singura modalitate o reprezintă adiția osoasă verticală, care însă, să nu uităm, este o manoperă chirurgicală complexă, în special când este realizată la întregul maxilar, prelungește cu minim un an durata de finalizare a tratamentului și crește dramatic costurile.

Proteza fixă la implanturi are 3 componente principale:

O proteză tip Overdenture este de fapt o proteză totală stabilizată pe implanturi sau mini-implanturi dentare. Mini-implanturile dentare, așa cum le spune și numele, sunt niște implanturi subțiri, gândite să fie introduse în osul maxilar atrofiat. Fiind implanturi cu diametru redus, rezistența lor este limitată și tocmai de aceea se folosesc doar cu scopul de a stabiliza proteze mobile. Sprijinul acestora este unul mixt, atât pe mini-implanturi, cât și pe gingii, proteza fiind practic stabilizată, nu fixată.

Bineînțeles, oferă un confort mult mai mare comparativ cu o proteză mobilă, însă nu la fel ca cel oferit de o lucrare fixă pe implanturi, acolo unde sprijinul este implantar. În majoritatea cazurilor, porțiunea terminală a acestor implanturi care ancorează proteze mobile este sub forma unei bile care pătrunde ca într-o articulație într-o garnitură cu manșon ce se montează în proteză. Proteza mandibulară, adică cea de jos, poate fi stabilizată de 4 mini-implanturi sau chiar de 2, ținând cont de densitatea osoasă a mandibulei și de posibilitatea de a distribui implanturile, însă proteza maxilară necesită minim 4 astfel de implanturi, deoarece densitatea osului maxilar este mult mai mică decât a celui mandibular. În ambele cazuri, proteza este mobilizabilă, adică poate fi îndepărtată chiar și de pacient, dar șansele să cadă neprovocat de pe poziție sunt minime. Faptul că poate fi îndepărtată de câte ori este nevoie oferă posibilitatea menținerii unei bune igiene, atât sub proteză, cât și la nivelul gâtului implanturilor, acolo unde tinde să se acumuleze placa bacteriană, respectiv tartru. În plus, implanturile ce susțin proteza stimulează și mențin volumul osos, reducând presiunea nefiziologică cauzată de purtarea unei proteze mobile clasice.

În situații speciale, se impun sisteme protetice speciale, ce au menirea de a îmbunătăți sprijinul lucrării pe implanturile dentare, favorizând transmiterea fiziologică a forțelor masticatorii către micile rădăcini din titan, ceea ce poate face ca lucrarea bine echilibrată să deservească pacientul mulți ani.

Sistemele speciale tip „locator” sau sfera individualizată pe bară reprezintă câteva exemple ale artei protetice obținute prin combinația între ingineria mecanică și medicină.

Lucrarea capătă un echilibru foarte bun, transmite forțele axial către implanturile pasiv solidarizate de sistemul bară și, foarte important, permite o îndepărtare facilă chiar de către pacient pentru curățare și întreținere. În fond și la urma urmei, inamicul principal al implanturilor rămân microbii patogeni din placa bacteriană, microorganisme ce pot fi îndepărtate mecanic prin periaj și chimic cu ajutorul apelor de gură.

Pro: stabilitate crescută; menține volumul osos; este necesară o intervenție chirurgicală minoră.

Contra: nu este în totalitate fixă, cea superioară acoperă în continuare cerul gurii; costuri mai mari decât în cazul protezei clasice, însă mai mici comparativ cu lucrarea fixă pe implanturi; alimentele pot pătrunde sub lucrare în timpul masticației.

„Dacă port proteze, nu mai trebuie să curăț cavitatea orală.” Greșit!

În general, protezele sunt fabricate din rășini acrilice care sunt casante și necesită anumite precauții în manipulare. Atunci când se manipulează, în special pentru curățare, faceți această operațiune deasupra unui prosop pliat sau a chiuvetei în care există apă. Proteza este delicată și se poate sparge/fractura dacă cade pe suprafețe dure.

Nu lăsați protezele să se usuce, deoarece acrilatul se va deshidrata și va deveni poros, favorizând ulterior, în pori, retenția de resturi alimentare și bacterii. Așezați-le în cutia suport, într-o soluție specială de hidratare sau simplu în apă, atunci când nu le purtați.

Niciodată nu folosiți în curățare sau hidratare apă fierbinte, deoarece aceasta poate provoca deformări ireversibile.

Atenție! Placa bacteriană aderă foarte ușor la proteză, menținând infecții în cavitatea orală. Perierea protezelor dentare zi cu zi va elimina depozitele de alimente și placa bacteriană, prevenind pătarea și ajutând la menținerea culorii. Un aparat de curățare cu ultrasunete poate fi utilizat pentru întreținerea protezei, dar acesta nu înlocuiește un periaj zilnic, realizat minuțios.

După curățarea protezelor, înainte de a le fixa în gură, periați gingiile, limba și cerul gurii în fiecare dimineață, cu o perie moale. Acest lucru stimulează circulația sângelui în țesuturi, menținându-le troficitatea, și ajută la îndepărtarea plăcii bacteriene.

Implantodent deține aparatură specială, profesională, de curățare și întreținere a protezelor. Astfel, proteza pătată de vin, cafea sau cu depuneri de tartru poate redeveni „ca și nouă” în numai câteva minute.

Contactați imediat dentistul dacă constatați ciobiri sau fisuri ale protezei. Nu încercați să le reparați singuri, veți înrăutăți situația. Periodic, mergeți la dentist pentru a verifica adaptarea protezei. Astfel, veți încetini ritmul resorbției (topirii) osoase.

Tipul de proteză potrivit — mobilă, mobilizabilă pe implanturi sau fixă pe implanturi — se stabilește pentru pacienții eligibili, după consultație, tomografie 3D și evaluarea volumului osos. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.