Boala parodontală și alte boli

Diabetul este o boală gravă, incurabilă (deocamdată), caracterizată printr-un exces al nivelului de glucoză (zahăr) în sânge.

Diabetul de tip II apare atunci când organismul devine incapabil să regleze nivelul de insulină, ceea ce se traduce că în sânge staționează prea mult zahăr.

Diabetul de tip I se traduce pe incapacitatea totală a organismului (pancreasului) să producă insulină.

Diabetul afectează o mare parte din populație și poate determina complicații grave, cum ar fi afecțiunile cardiace și accidentele vasculare cerebrale.

Pacienții diabetici au șanse mult mai mari să dezvolte boala parodontală, care la rândul ei va determina creșterea nivelului de zahăr în sânge, complicând diabetul. De aceea putem spune că boala parodontală și diabetul se potențează reciproc, complicând foarte tare situația pacientului.

O posibilă cauză pentru indicele ridicat de parodontopați în rândul diabeticilor ar putea fi predispoziția acestora la infecții, datorită unei imunități scăzute. Asta deoarece la diabetici circulația sanguină este încetinită, ceea ce permite bacteriilor să colonizeze diferite zone din organism, inclusiv parodonțiul.

De fapt, adeseori, boala parodontală este considerată o complicație a diabetului. Pacienții care nu țin glicemia (diabetul) sub control sunt expuși la riscuri mai mari.

Cercetările au demonstrat că relația dintre diabet și boala parodontală (parodontoza) este în ambele sensuri, deoarece cea din urmă îngreunează mult menținerea controlată a nivelului zahărului în sânge.

Boala parodontală severă poate crește dramatic nivelul glicemiei, determinând lungi și nefaste episoade de hiperglicemie. Aceasta pune diabeticii în fața unui risc crescut de complicații ale diabetului. Mai mult, nivelul ridicat de glucoză din salivă poate determina creșterea afecțiunilor gingivale cauzate de bacterii.

Îngroșarea vaselor de sânge reprezintă o altă problemă majoră a diabeticilor. Vasele de sânge au rolul de a conduce către organe/țesuturi substanțele nutritive și de a prelua „deșeurile” către eliminare. Atunci când vasele se îngroașă, aceste schimburi pot fi afectate. Ca urmare, în gură rămân „deșeuri nocive”, slăbind rezistența gingiilor la infecții, ceea ce conduce la infecție și boală parodontală.

Fumatul și consumul de tutun sunt nocive pentru oricine, dar în special pentru diabetici. Cercetările au demonstrat că fumătorii diabetici trecuți de 45 de ani au de 20 de ori șanse mai mari să dezvolte boala parodontală comparativ cu nefumătorii.

Diabeticii au nevoie de îngrijiri parodontale speciale, efectuate mai des decât pacienții nediabetici. Nivelul ridicat de zahăr din salivă constituie un mediu ideal de dezvoltare a bacteriilor.

Specialiștii Implantodent vă pot realiza un plan de tratament personalizat care să conducă în primul rând la prevenirea bolii sau să o trateze eficient în cazul în care aceasta s-a instalat.

Microbii din gură intră în circulația sanguină și pot forma cheaguri care vor bloca arterele.

Studii serioase au demonstrat că boala parodontală (parodontoza) este asociată cu diverse boli cardio-vasculare. Cu toate că nu a fost dovedită o relație de tip „cauză-efect”, cercetările confirmă faptul că boala parodontală crește riscul afecțiunilor cardio-vasculare.

Responsabilă pentru această legătură, conform cercetătorilor, ar fi inflamația. Inflamația cauzată de boala parodontală determină o creștere a numărului de celule albe și proteină C reactivă (CRP) în sânge (principala proteină din sânge asociată cu bolile de inimă). Nivelurile crescute ale acestora amplifică răspunsul inflamator natural al organismului. Bacteriile din gingii ce pătrund în circulație forțează ficatul să producă CRP suplimentar, inflamând arterele și contribuind la formarea cheagurilor de sânge. Arterele inflamate conduc la apariția blocajelor, provocând atacuri de cord (infarct) și accidente vasculare cerebrale. De aceea, pacienții cu afecțiuni orale sunt aproape de două ori mai susceptibili de a suferi de boli coronariene decât cei cu o sănătate orală bună. În plus, a fost dovedit statistic că pacienții parodontopați sunt mult mai predispuși la atacuri cerebrale.

Bacteriile din gură, implicate în boala parodontală, intră în fluxul sanguin și încep să se depună în colonii pe suprafața depunerilor de grăsime care deja îngroașă pereții arterelor coronariene. Cheagul crește până blochează complet artera coronară, iar sângele nu mai aduce hrană pentru inimă. Astfel se produce infarctul miocardic.

Boala parodontală poate exacerba (agrava), de asemenea, bolile cardio-vasculare existente. Pacienții cu risc de endocardită infecțioasă necesită administrarea de antibiotice (profilactic) înainte de tratamentele dentare. Parodontologul împreună cu cardiologul vor stabili împreună dacă problema dumneavoastră cardiacă impune administrarea de antibiotice înainte de tratamentele stomatologice.

Accidentul vascular cerebral apare atunci când afluxul de sânge către creier este întrerupt brusc. Aceasta se întâmplă de obicei atunci când un cheag blochează total vasul de sânge – acesta din urmă se umflă și presiunea pe pereții vasului crește până când acesta cedează, sângele inundând arii mai mari sau mai mici din creier.

Întreruperea circulației sanguine prin blocarea vasului de sânge cu cheaguri se numește infarct. Acesta poate fi cardiac, cerebral, pulmonar etc., în funcție de organul care este alimentat de vasul respectiv.

Microbii din placa bacteriană intră în sânge și se depun pe cheaguri preexistente, mărindu-le volumul până când acestea blochează vasele de sânge.

Într-un studiu care a analizat relația de cauzalitate dintre infecția orală ca factor de risc pentru accidentul vascular cerebral, la persoanele diagnosticate cu ischemie cerebrovasculară acută (accident vascular) s-au găsit probleme parodontale mai mari în comparație cu cei din grupul de control.

Femeile însărcinate care suferă de boala parodontală își expun copiii nenăscuți la o varietate de riscuri și posibile complicații.

Sarcina determină multe schimbări hormonale în organismul femeii, modificări care cresc riscul de apariție al problemelor parodontale, cum ar fi inflamarea gingiilor sau gingivita.

Problemele parodontale la gravidă pot determina:

• preeclampsie (tensiunea crescută în timpul sarcinii);
• copil cu greutate mică la naștere;
• nașterea prematură.

Din fericire, stoparea progresiei bolii parodontale prin practicarea corectă a obiceiurilor de igienă orală, precum și tratarea problemelor existente, poate ajuta la reducerea riscului de complicații legate de boala parodontală cu până la 50%.

Există mai mulți factori care fac ca boala parodontală să afecteze gravida și copilul nenăscut:

1. nivel crescut de prostaglandină la viitoarea mămică diagnosticată cu stadiu avansat de boală parodontală. S-a demonstrat în laborator că microbii patogeni implicați în boala parodontală determină organismul să secrete prostaglandină – substanță care provoacă avortul și evacuarea conținutului uterului în caz de avort incomplet sau determină o greutate mică a copilului la naștere;
2. proteina C reactivă (CRP) – proteină frecvent asociată cu bolile cardiace. Boala parodontală crește nivelul CRP din organism, care apoi amplifică răspunsul inflamator natural al corpului. Bacteriile responsabile de boala parodontală pot intra în fluxul sanguin, stimulând ficatul să producă CRP suplimentar, care apoi duce la inflamarea arterelor și, eventual, la cheaguri de sânge în acestea. Arterele inflamate pot duce la blocaje ale circulației sanguine, care pot provoca atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale. Deși nu este complet înțeles de ce nivelurile crescute de CRP cauzează preeclampsia, studiile au dovedit cu o majoritate covârșitoare că valori extrem de ridicate de CRP la începutul sarcinii expun gravida la riscuri.

În cele din urmă, bacteriile care invadează și se înmulțesc în pungile gingivale din gura bolnavă pot migra prin vasele de sânge și afecta și alte părți ale corpului. Pentru femeile gravide, cercetările au arătat că aceste bacterii pot coloniza glandele mamare interne și arterele coronare.

Dacă sunteți gravidă, pentru a preveni boala parodontală, este foarte important să vă însușiți reguli corecte de realizare a igienei orale la domiciliu. Specialiștii Implantodent vă pot ajuta să vă evaluați stadiul de sănătate orală, elaborând totodată măsuri de prevenție și profilaxie și planuri de tratament eficiente care să vă protejeze, atât pe dumneavoastră, cât și viitorul copil. Vezi și Boala parodontală și femeia.

Bolile respiratorii apar atunci când picături fine de salivă, încărcate cu microbii din gură și gât, sunt aspirate (inhalate) în plămâni.

Aceste picături conțin germeni patogeni din pungile parodontale ce se răspândesc și se înmulțesc în plămâni, afectând respirația. Cercetări recente au dovedit, de asemenea, că bacteriile găsite în gură și gât pot migra în tractul respirator inferior, cauzând afecțiuni pulmonare sau agravându-le pe cele existente.

Boala parodontală are un rol important în agravarea unor afecțiuni pulmonare ca:

• pneumonia (infecția alveolelor pulmonare);
• bronșita (inflamația plămânilor, popular denumită „răceală la plămâni”) și emfizemul (distensia patologică a alveolelor pulmonare);
• BPOC-ul (boala pulmonară obstructivă cronică) – blocarea căilor respiratorii, frecvent provocată de fumat.

Unul din motivele legăturii dintre boala parodontală și afecțiunile pulmonare o reprezintă imunitatea scăzută, având în vedere că pacienții cu frecvente probleme respiratorii dețin o apărare scăzută la boli și infecții. Astfel, bacteriile patogene se dezvoltă mai repede în gură, sub nivelul gingiilor, iar de acolo, prin intermediul picăturilor fine de salivă, sunt aspirate în plămâni, inflamând mucoasa pulmonară. Mucoasa inflamată se traduce prin micșorarea diametrului căilor aeriene, limitând cantitatea de aer spre plămâni.

Dacă ați fost diagnosticat cu boală parodontală și afecțiuni respiratorii, specialiștii Implantodent vor conlucra cu specialistul pneumolog pentru a planifica cel mai eficient tratament, reducând riscul viitoarelor complicații.

Boala parodontală conduce la pierderea patologică de masă osoasă la nivelul maxilarelor.

Osteoporoza conduce la pierderea fiziologică de masă osoasă la nivelul organismului.

Ambele au ca factor comun deficiența de estrogen.

Osteoporoza este o afecțiune comună la pacienții mai în vârstă, în special la femei, caracterizată prin subțierea și scăderea densității oaselor de-a lungul timpului, în special după 45-50 de ani. Afectează în general 1 din 3 femei și 1 din 5 bărbați.

Apare atunci când organismul nu reușește să formeze suficient țesut osos nou sau atunci când organismul determină resorbția osului existent.

Cauza principală a osteoporozei:

• o scădere a nivelului de hormon estrogen la femeile aflate la menopauză;
• scăderea nivelului de testosteron la bărbați.

Este foarte important de știut riscul de fractură la care sunt supuși acești pacienți.

Ambele boli produc pierdere de masă osoasă. Cercetările au arătat că femeile la menopauză cu bacterii patogene în gură pierd mult mai repede și mai mult os maxilar decât femeile la menopauză care nu suferă de boală parodontală, având un risc mai crescut de a-și pierde dinții. Studiile efectuate pe o perioadă de 10 ani au demonstrat că pacienții care suferă de osteoporoză ar putea reduce semnificativ rata de pierdere a dinților prin controlul strict al bolii parodontale. Mai mult, s-a constatat că femeile în postmenopauză care suferă de osteoporoză sunt cu 86% mai susceptibile de a dezvolta boala parodontală.

Deficiența de estrogen, comună pentru ambele afecțiuni, determină pierdere osoasă la nivelul întregului organism, inclusiv la maxilare. De asemenea, este accelerată și pierderea de țesuturi care mențin dinții stabili în gură, mai exact a fibrelor parodontale.

Densitatea osoasă minerală scăzută reprezintă una din cauzele osteoporozei. Inflamația apărută în boala parodontală slăbește și mai mult oasele, expunându-le la fracturi.

Dacă ați fost diagnosticat cu osteoporoză, este extrem de important să se ia măsurile necesare pentru a preveni sau, după caz, a controla eficient boala parodontală, pentru a proteja oasele, inclusiv pe cele maxilare.

Cercetătorii au descoperit că bărbații cu boală parodontală au:

• 49% mai multe șanse de a dezvolta cancer de rinichi;
• 54% mai multe șanse de a dezvolta cancer pancreatic;
• 30% mai multe șanse de a dezvolta cancer de sânge (leucemie, limfom, mielom).

Cifrele și studiile prezentate aici descriu asocieri statistice între boala parodontală și alte afecțiuni, nu o relație directă de cauză-efect. Dacă aveți diabet, o afecțiune cardiacă, osteoporoză, o boală respiratorie sau sunteți însărcinată, planul de tratament parodontal se stabilește după evaluarea medicală și, unde este necesar, împreună cu medicul specialist care vă urmărește. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.