Cauzele și mecanismele bolii parodontale

O gură sănătoasă este colonizată cu mai mult de 700 de specii diferite de bacterii, dintre care cele mai multe sunt complet inofensive și trăiesc în armonie cu gazda lor.

Cu toate acestea, atunci când igiena orală nu se efectuează corespunzător, în vecinătatea gingiilor se constituie depozite microbiene formând placa bacteriană, creându-se premiza dezvoltării unor specii bacteriene mult mai periculoase și agresive, în paralel cu alterarea mecanismelor de apărare locală ale organismului. Acum se rupe echilibrul – bacteriile periculoase se înmulțesc, iar imunitatea locală scade!

În cazul în care placa bacteriană nu este îndepărtată zilnic prin periaj corect atât de pe dinți, cât mai ales dintre dinți, sub acțiunea substanțelor minerale din salivă aceasta se întărește (pietrifică) și se transformă în tartru.

Prezența tartrului dentar pe dinți favorizează acumularea și înaintarea plăcii bacteriene către rădăcinile dinților. În mod normal, între gingie și dinte și între rădăcină și os există fibrele parodontale care sigilează spațiul și susțin dintele în alveola osoasă. Cu cât inflamația pătrunde în profunzime, între rădăcină și os, fibrele parodontale sunt distruse și se formează un spațiu în formă de pâlnie numit pungă parodontală.

Punga parodontală reprezintă spațiul ideal pentru acumularea de placă bacteriană și tartru, adică pentru colonizarea și înmulțirea bacteriilor, agravând din ce în ce mai tare boala parodontală. În noul său habitat, metabolismul bacterian conduce la eliberarea de toxine, determinând organismul să declanșeze accelerat mecanismele de apărare.

Substanțele secretate local de către organism prin mecanismele de apărare distrug o parte din bacterii, însă din păcate distrug și fibrele parodontale care susțin dintele în os. Astfel, boala parodontală evoluează prin mecanism autoimun.

Spațiul rezultat prin distrucția osului (punga parodontală) se mărește până la distrucția completă a osului din jurul rădăcinii, ceea ce conduce în final la pierderea dintelui.

Severitatea și viteza de progresie a bolii parodontale depinde de echilibrul dintre o serie de factori și anume:

• numărul și tipul de bacterii prezente;
• reacția și forța mecanismelor de apărare (imunitatea) ale pacientului;
• prezența sau absența factorilor de risc.

Astfel, cu cât bacteriile fac parte din specii mai agresive și cu cât mecanismele de apărare ale pacientului sunt mai slabe (imunitate scăzută), cu atât boala parodontală va fi mai activă. Anumiți factori de risc, cum ar fi fumatul sau diabetul zaharat, slăbesc și mai mult imunitatea organismului, accelerând progresia bolii parodontale.

În același mod, anumite medicamente cum ar fi imunosupresoarele, vasodilatatoarele sau antihipertensivele afectează răspunsul inflamator la placa bacteriană, făcând ca acești pacienți să fie mai susceptibili la gingivită.

De aceea, reamintim că fără acumularea de placă bacteriană (factorul determinant), parodontita (boala parodontală) nu apare!

Stadiul bolii parodontale și cantitatea de os pierdută se stabilesc după evaluarea medicală — sondare parodontală și investigații imagistice. Evoluția și opțiunile de tratament diferă în funcție de caz. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.