Programează-te

Clasificarea bolii parodontale și factorii de risc

Gingivita netratată se transformă în parodontită. Aceasta, la rândul ei netratată, conduce la pierderea dinților și la alte afecțiuni de sănătate în organism. Gingivita este forma ușoară, limitată la gingie, și este reversibilă; parodontitele marginale afectează și osul în care sunt ancorați dinții. Vârsta, fumatul, genetica, stresul, unele medicamente, bruxismul, bolile sistemice și nutriția dezechilibrată sunt factori de risc recunoscuți.

Ghid pacient Boala parodontală · Implantodent
Tratament la microscop în cabinetul Implantodent

Gingivita netratată se transformă în parodontită.

Aceasta, la rândul ei netratată, conduce la pierderea dinților și la alte afecțiuni de sănătate în organism.

Evoluția bolii parodontale în șase etape: gingie sănătoasă, depozite de tartru, gingie inflamată cu dinte mobil, apoi aceleași stadii cu osul expus, arătând pierderea progresivă a osului

Gingivita

Reprezintă forma ușoară de boală parodontală și este localizată strict la nivelul gingiei, determinând înroșirea, umflarea și sângerarea cu ușurință a acesteia. Din păcate, se declanșează și evoluează nedepistată de către pacient, deoarece nu determină sau produce un disconfort minim în acest stadiu. Gingivita este cel mai frecvent cauzată de igiena orală inadecvată, factorul determinant fiind cel microbian. Din fericire este reversibilă, cu o bună și rapidă rată de vindecare în cazul unui tratament profesional și a unei igiene orale la domiciliu corect efectuate.

Alți factori favorizanți ai gingivitei sunt: diabetul, fumatul, bătrânețea, predispoziția genetică, boli sistemice, stresul, regimul alimentar dezechilibrat, pubertatea, fluctuațiile hormonale (menstruație, sarcină etc.), sarcina, infecția cu HIV și administrarea anumitor medicamente.

Fotografie intraorală cu gingivită: gingie roșie, umflată și inflamată la marginea dinților superiori și inferiori

Parodontitele marginale

În lipsa tratamentului, gingivita se poate transforma în parodontită. Factorul determinant rămâne cel microbian, care se găsește în placa bacteriană și tartru. Cu timpul, placa bacteriană se poate extinde și se va dezvolta sub linia gingiei, între rădăcină și os. Toxinele produse de bacteriile din placă irită gingiile, provocând un răspuns inflamator cronic din partea organismului. Mai exact, organismul, ca urmare a acestei reacții, începe să secrete local anumite substanțe care distrug țesutul osos în care stau ancorați dinții. Aceștia, în funcție de gradul de distrucție osoasă (stadiul bolii parodontale), încep să se miște, ajungându-se la final, fără tratament adecvat, să se piardă.

Fotografie intraorală cu parodontită avansată: gingii retrase, rădăcini expuse, dinți cu aspect alungit și spații apărute între ei

Gingiile se dezlipesc de pe dinți și formează spații retentive (care acumulează) numite pungi și în care se dezvoltă infecții. Pe măsură ce boala avansează, pungile se adâncesc și astfel cantități din ce în ce mai mari de os și gingie sunt distruse. Adesea, acest proces distructiv care conduce la mobilitatea și pierderea dinților are simptome foarte discrete, greu sesizabile de către pacient.

Formele de parodontită marginală

Există mai multe forme de parodontită marginală, însă cele mai comune sunt:

  1. Parodontita agresivă – apare la pacienți sănătoși clinic și evoluează extrem de rapid, distrugând în scurt timp cantități mari de os.
  2. Parodontita cronică – se caracterizează prin inflamarea țesuturilor de susținere a dinților și pierderea progresivă a atașamentului gingival și a osului. Reprezintă forma de parodontită cea mai des întâlnită, fiind caracterizată de formarea pungilor și/sau retracția gingiei. Chiar dacă este caracteristică adulților, aceasta poate să apară la orice vârstă, alternând în progresia sa perioade de evoluție lentă cu cele de evoluție rapidă.
  3. Parodontita ca manifestare a bolilor sistemice – debutează frecvent la vârste fragede, fiind asociată cu boli cardiace, pulmonare sau cu diabetul.
  4. Parodontita necrotică – se caracterizează prin necrozarea țesuturilor de susținere a dintelui – gingie, ligament parodontal și os. Apare frecvent la pacienții cu afecțiuni sistemice, cum ar fi cei infectați cu HIV, malnutriți și cei cu imunitatea prăbușită (imunosupresie).

Factorii de risc ai bolii parodontale

  • Vârsta – studiile Centrului American pentru Controlul și Prevenția Bolilor demonstrează că persoanele în vârstă sunt mai afectate de boala parodontală (peste 70% din americanii trecuți de 65 de ani suferă de această boală);
  • Fumatul – pe lângă nenorocirile pe care le produce în organism, provocând afecțiuni necruțătoare la nivel pulmonar, gastric, oral, cardio-vascular, cerebral etc., agravează boala parodontală, ocupând un loc fruntaș în rândul factorilor favorizanți ai acesteia;
  • Genetica – cercetările au demonstrat că anumiți pacienți au o predispoziție genetică pentru boala parodontală. În ciuda obiceiurilor riguroase de igienă orală, aceste persoane pot fi mai susceptibile de a dezvolta boala parodontală. Identificarea acestor pacienți cu un test genetic, înainte ca aceștia să dezvolte primele semne de boală parodontală, precum și instituirea tratamentului corect la timp pot ajuta la păstrarea dinților pe termen lung;
  • Stresul – este asociat cu multe boli grave, cum ar fi hipertensiunea arterială, cancerul, precum și cu numeroase alte probleme de sănătate. Totodată, reprezintă un important factor de risc (favorizant) pentru boala parodontală. Cercetările au demonstrat că stresul scade imunitatea, adică capacitatea de a lupta împotriva infecțiilor, inclusiv a celor parodontale;
  • Medicamentele – o anumită medicație, cum ar fi anticoncepționalele, anti-depresivele sau anumite medicamente pentru inimă, pot afecta sănătatea dvs. orală. Așa cum informați farmacistul sau medicii de alte specialități despre problemele de sănătate de care suferiți și medicamentele pe care le luați, tot așa vă rugăm să procedați și în cazul dentistului sau al furnizorului de îngrijire dentară;
  • Bruxismul – strânsul maxilarelor cu forțe excesive și frecarea dinților între ei determină forțe imense asupra țesuturilor care susțin dinții (ligamente și os), accelerând distrucția acestora și implicit pierderea dinților;
  • Alte boli sistemice – interferența acestora cu sistemul inflamator al organismului poate agrava starea gingiilor. Acestea includ bolile cardiovasculare, diabetul și artrita reumatoidă;
  • Nutriția greșită și obezitatea – o dietă săracă în substanțe nutritive poate compromite sistemul imunitar al organismului, îngreunând lupta acestuia cu infecțiile. Deoarece boala parodontală debutează cu o infecție, nutriția greșită sau dezechilibrată poate agrava problemele gingivale. În plus, cercetările au arătat că obezitatea crește riscul apariției bolii parodontale.

Forma și stadiul bolii parodontale, precum și greutatea fiecărui factor de risc în cazul tău, se stabilesc după evaluarea medicală — sondare parodontală, evaluarea igienei și investigații imagistice. Prezența unui factor de risc nu înseamnă că boala va apărea obligatoriu. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.

Din aceeași categorie

Continuă cu ghidul bolii parodontale

Cauze și mecanisme
Simptome și prevenție
Tratamentul bolii parodontale
Igienizarea dentară profesională
Boala parodontală și alte boli
Boala parodontală și femeia
Boala parodontală și bărbatul
Boala parodontală și copilul
Vezi ghidul complet: Boala parodontală

Conținutul acestei pagini are caracter informativ și nu constituie un act medical. Diagnosticul, planul de tratament, durata și rezultatele se stabilesc individual, după consultație și investigații, de către medicul curant.