Programează-te

Adiția osoasă pentru un dinte

Când pierderea severă de masă osoasă împiedică inserarea în condiții normale a unui implant care să înlocuiască un singur dinte lipsă, osul deficitar poate fi refăcut prin augmentare unidentară: cu autogrefă recoltată intraoral („standardul de aur” între materialele de augmentare), cu granule de os susținute de șuruburi „menținător de spațiu” sau cu material de adiție susținut de o plasă din titan. După circa 7-9 luni, osul regenerat va fi capabil să primească și să susțină un implant dentar și coroana acestuia.

Ghid pacient Adiție osoasă · Implantodent
Echipa chirurgicală Implantodent în blocul operator, alături de aparatura de monitorizare a funcțiilor vitale

a. Augmentarea unidentară cu autogrefă

Pierderea severă de masă osoasă împiedică inserarea în condiții normale a unui implant dentar care să înlocuiască dintele lipsă. Refacerea osului deficitar se poate realiza utilizând o autogrefă recoltată intraoral.

Autogrefa reprezintă „standardul de aur” în rândul materialelor de augmentare, deoarece provine chiar de la pacient și conține proteinele și factorii de creștere proprii.

Dacă dintele a fost pierdut/extras cu mult timp în urmă, osul din acea zonă s-a resorbit. Astfel, din altă zonă a maxilarelor (bărbie, ram mandibular, tuberozitate maxilară, bolta palatină) poate fi recoltat un mic fragment osos care va fi fixat după modelare în zona cu os deficitar (cu ajutorul unor șuruburi mici din titan). Întreaga zonă din jurul autogrefei se umple cu material de adiție sub formă de granule amestecat cu sângele venos al pacientului.

Augmentare unidentară cu autogrefă: recoltarea fragmentului osos intraoral, fixarea lui cu șuruburi din titan în zona deficitară și acoperirea cu gingie

Pentru accelerarea vindecării, în clinicile Implantodent, granulele osoase sunt amestecate cu factori naturali de creștere îmbogățiți cu fibrină (PRF) obținuți prin prelucrarea sângelui pacientului în instalații speciale.

Întreaga reconstrucție osoasă se acoperă cu membrane speciale cu rol de barieră (împiedică proliferarea țesutului gingival în grefa osoasă) și totul este acoperit cu gingia care se suturează. După circa 7-9 luni, osul regenerat va fi capabil să primească și să susțină un implant dentar și coroana acestuia.

Secțiune prin creastă: granulele de adiție osoasă aplicate, membrana barieră, revascularizarea grefei și osul regenerat după vindecare

b. Augmentarea unidentară cu granule de os susținute (alogrefe, xenogrefe) de șuruburi „menținător de spațiu”

În această situație, aria de os deficitar este grefată (augmentată) cu diverse materiale de adiție osoasă cum ar fi alogrefele sau xenogrefele. Această tehnică evită efectuarea unei operații suplimentare, cum ar fi cea de recoltare de os din gura pacientului, fiind considerată „minim invazivă”. Din păcate, materialele respective își îndeplinesc bine rolul propus însă nu au calitatea autogrefelor.

Augmentare unidentară cu granule de os susținute de șuruburi menținător de spațiu, acoperite cu membrană barieră

c. Augmentarea unidentară susținută cu plasă din titan

Această tehnică este utilizată când se produc defecte osoase severe în timpul extracției dintelui bolnav – osul deasupra rădăcinii este foarte subțire („foiță”) și lipit la rădăcină. După extracție rămâne un defect osos vertical destul de mare care ar lăsa spirele implantului inserat expuse, fără os.

Fiind un defect osos mare, materialul de adiție trebuie susținut de acest „cofraj” rigid din plasă de titan. După regenerarea osului (7-9 luni), implantul dentar va putea fi inserat în condiții bune, însă până atunci pacientul va purta o proteză provizorie în scop estetic.

Augmentare unidentară susținută cu plasă din titan: extracția dintelui, montarea plasei peste materialul de adiție și inserarea implantului după regenerarea osului
Primele trei etape ale adiției unidentare cu membrane și pini din acid polilactic, în zona frontală
Adiția unidentară cu membrane și pini din APL (acid polilactic) — etapele 1-3
Ultimele trei etape ale adiției unidentare cu membrane și pini din acid polilactic: fixarea membranei, materialul de adiție aplicat și zona vindecată
Adiția unidentară cu membrane și pini din APL (acid polilactic) — etapele 4-6

Alegerea materialului de augmentare (autogrefă, alogrefă, xenogrefă) și a modului de susținere a acestuia se face după evaluarea medicală, în funcție de forma și mărimea defectului osos vizibil pe tomografia dentară 3D. Intervalul de 7-9 luni până la inserarea implantului este orientativ și variază de la caz la caz. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.

Din aceeași categorie

Continuă cu ghidul adiției osoase

Adiția și augmentarea osoasă
Atrofia parțială a oaselor maxilare
Extracția și resorbția osoasă
Tehnici de adiție osoasă
Sinus lifting
Adiția osoasă concomitent cu implantul
Adiția de țesut moale
Alternative ale adiției
Refacerea ortodontică a volumului osos
Vezi ghidul complet: Adiția osoasă

Conținutul acestei pagini are caracter informativ și nu constituie un act medical. Diagnosticul, planul de tratament, durata și rezultatele se stabilesc individual, după consultație și investigații, de către medicul curant.