Sinus lifting
Sinus liftingul este operația prin care membrana care tapetează sinusul maxilar este ridicată, iar spațiul de sub ea este umplut cu material de adiție osoasă, pentru a reface volumul de os necesar inserării implanturilor. Atunci când între marginea exterioară a crestei osoase și limita inferioară a sinusului există minim 10 mm de os, un implant standard poate fi inserat fără intervenții suplimentare. Tehnica poate fi externă (cu fereastră laterală) sau internă (cu orificiu crestal), iar după circa 7–9 luni osul format în sinus poate susține implantul dentar.
Grefarea (augmentarea) sinusului
Zonele posterioare (din spate) ale maxilarului superior se află în vecinătatea sinusurilor maxilare. Dinții din vecinătatea sinusurilor sunt în mod obișnuit molarii maxilari și câteodată unul sau ambii premolari. Sinusurile maxilare sunt cavități mari și goale (pline cu aer) aflate în grosimea osului maxilar. Medicul poate localiza aceste formațiuni cu ajutorul radiografiei panoramice (2D) și le poate inspecta/diagnostica cu ajutorul tomografiei dentare (3D).
Video explicativ: sinusul maxilar și zonele posterioare ale maxilarului superior (YouTube)
Atunci când între marginea exterioară a crestei osoase și limita inferioară a sinusului există suficient os (minim 10 mm înălțime), un implant standard poate fi inserat fără intervenții suplimentare.
Expandarea sinusului după extracție
Dacă dinții din spatele maxilarului superior au fost extrași de mult timp și nu au fost înlocuiți cu implanturi dentare, sinusul maxilar va expanda (își va mări volumul), distrugând (înlocuind) osul maxilar de sub acesta.
Astfel, osul restant va avea o înălțime din ce în ce mai mică, inserarea implantului dentar devenind imposibilă (implantul ar pătrunde în sinus) fără operații suplimentare – sinus lifting și augmentare sinuzală. Osul maxilar, în porțiunea sa posterioară, prezintă în mod natural o densitate destul de scăzută (este foarte poros). Odată extras un dinte din această regiune, osul se va atrofia (resorbi) într-un ritm mai accelerat decât în alte zone ale gurii.
În concluzie, expandarea sinusului poate fi împiedicată/limitată prin prezența rădăcinilor sub acesta: fie că sunt naturale (dinți), fie că sunt artificiale (implanturi).
Dacă înlocuim un dinte maxilar (superior) cu o punte dentară, dezavantajele sunt multiple:
- vom sacrifica dinți vecini pentru susținerea punții;
- osul de sub corpul de punte (dintele fals din punte) se va resorbi în continuare în lipsa stimulilor care-i mențin volumul (stimuli produși de rădăcină sau implant);
- sinusul va expanda în regiunea dintelui lipsă, distrugând din ce în ce mai mult os.
Dacă înlocuim dintele maxilar lipsă cu implant dentar, avantajele sunt multiple:
- nu vom sacrifica dinți vecini;
- osul nu se va resorbi, fiind stimulat de forțele masticatorii prin intermediul implantului;
- sinusul maxilar va rămâne pe poziție (nu va expanda) și nu vor fi necesare operații suplimentare cum ar fi sinus liftingul (se reduc apreciabil costurile).
Procedura de sinus lifting și augmentare sinuzală
Există mai multe metode de refacere a volumului osos ocupat de sinusul maxilar și pregătire a locului pentru implantare:
a. Sinus lifting-ul extern (cu fereastră laterală)
Reprezintă tehnica cea mai frecvent utilizată când se dorește augmentarea sinuzală în cazul resorbțiilor mari (severe).
Tehnica de sinus lifting cu fereastră laterală implică:
- Incizie în zona laterală a osului și îndepărtarea gingiei de pe osul care acoperă sinusul maxilar;
- Crearea unei ferestre în os până se ajunge la membrana sinuzală (este o membrană foarte subțire, care „tapetează” sinusul în partea lui interioară, de culoare albă în desen);
- Dezlipirea cu grijă a membranei de pe os și ridicarea acesteia (lift-ing) până la nivelul la care se va face augmentarea cu os;
- Umplerea spațiului de sub membrana sinuzală ridicată cu material de augmentare (adiție) osoasă (amestec de diverse materiale de adiție osoasă) până la nivelul dorit;
- Acoperirea ferestrei osoase prin care s-a făcut accesul în sinus cu membrane speciale care au rol de barieră (împiedică creșterea de gingie în sinus) și care se resorb singure după câteva luni;
- Acoperirea cu gingie și suturarea acesteia;
- După circa 7-9 luni, când în sinus s-a format osul necesar, se poate insera în condiții bune implantul dentar care va susține lucrarea dentară.
b. Sinus lifting-ul intern (cu orificiu crestal)
Reprezintă tehnica preferată atunci când resorbția și expandarea sinuzală sunt mici, limitate, și se dorește o înălțare de doar 2-3 mm ai osului în sinus.
Tehnica de sinus lifting intern implică:
- Incizie pe zona de mijloc a osului și îndepărtarea gingiei de pe osul de sub sinus;
- Crearea unui orificiu în os și forarea până la nivelul sinusului (fiind o tehnică „oarbă”, această manoperă se realizează numai prin navigare pe tomografia dentară, care oferă măsurători foarte precise; dacă măsurătorile se fac eronat, riscul de deschidere accidentală a sinusului și de infectare a acestuia este foarte mare);
- Deschiderea cavității sinuzale cu instrumente speciale, atraumatice, fără deteriorarea membranei sinuzale;
- Dezlipirea și ridicarea membranei sinuzale până la nivelul dorit – cu un balon special care se umple progresiv cu lichid sau cu alte instrumente specifice;
- Umplerea spațiului de sub membrana sinuzală până la nivelul dorit cu material de augmentare (adiție) osoasă (amestec de biomateriale);
- Acoperirea orificiului prin care s-a făcut accesul în sinus cu membrane speciale care au rol de barieră (împiedică creșterea de gingie în sinus) și care se resorb singure după câteva luni;
- Acoperirea orificiului cu gingie și suturarea acesteia;
- După circa 7-9 luni, când în sinus s-a format osul necesar, se poate insera în condiții bune implantul dentar care va susține lucrarea dentară.
Operația de sinus lifting poate fi făcută individual sau concomitent cu inserarea implantului dentar. Pentru cea de-a doua variantă, atunci când se dorește și inserarea implantului dentar în același timp, este obligatoriu ca acesta, după inserare, să prezinte o stabilitate mecanică excepțională (să nu miște în materialul de adiție introdus în sinus). Această stabilitate poate fi obținută cu implanturi speciale, moderne, și numai dacă sub sinus există o „bordură” osoasă de minim 3-4 mm grosime (înălțime). În caz contrar, implantarea va fi amânată 7-9 luni, până la formarea osului matur în interiorul sinusului maxilar.
Experiența și dotările clinicilor Implantodent
În clinicile Implantodent, procedurile de sinus lifting și augmentare sinuzală reprezintă manopere „de rutină”, având în vedere experiența în acest domeniu (peste 15 ani), specialiștii chirurgi și dotările unice pentru un astfel de tratament:
- Tomograf dentar cu volum variabil – Orthophos XG3D/Galileos (Sirona-Germania);
- Laser dentar chirurgical – Sirolaser (Sirona-Germania) și Waterlase (Biolase-SUA);
- Dispozitive piezo-chirurgicale – EMS (Elveția) și Mectron (Italia);
- Microscop și lupe chirurgicale – Zeiss (Germania);
- Truse de sinus lifting extern/intern – Meisinger (Germania), Hu-Friedy (SUA);
- Materiale de augmentare osoasă – Botiss (Germania);
- Membrane bioresorbabile – Botiss (Germania);
- Implanturi dentare moderne – Nobel Biocare (Elveția), Euroteknika (Franța), Bredent (Germania);
- Blocuri operatorii dotate cu generator electric și prevăzute cu monitorizare permanentă a funcțiilor vitale și anestezie generală – General Electric (SUA);
- Rezerve de recuperare postoperator;
- Unități de sterilizare dotate cu autoclave clasa B – Sirona (Germania), Melag (Germania), Technogaz (Italia);
Pentru a vedea tehnologia din dotările clinicilor Implantodent, apăsați aici!
Planificarea digitală – precis, rapid și atraumatic
Grație tehnologiei imagistice de investigare și planificare tridimensională, încă din stadiul preoperator putem investiga cu atenție sinusul ce urmează a fi operat, astfel încât intervenția să fie una precisă și cu riscuri minime. Totodată, cu cât trauma chirurgicală va fi mai mică, cu atât vindecarea va fi mai rapidă și de calitate. Operațiile de acest tip realizate cu investigații bidimensionale (radiografie panoramică) imprecise și cu multe erori de imagine sunt riscante și nerecomandate. „Standardul de aur” pentru investigare, diagnosticare și planificarea tratamentului îl reprezintă tomografia dentară cu fascicul conic (minim iradiantă), iar clinicile Implantodent dispun de 5 astfel de aparate, scutindu-vă de drumuri obositoare către centre de radiologie și, bineînțeles, de cheltuieli suplimentare. Nimic la întâmplare, fără manopere „oarbe”, totul analizat în detaliu…
Alegerea între sinus liftingul extern și cel intern, ca și posibilitatea de a insera implantul în aceeași ședință, se stabilesc după consultație și tomografie dentară 3D, în funcție de osul restant sub sinus și de starea membranei sinuzale. Termenele de vindecare menționate (7-9 luni) sunt orientative și variază de la caz la caz. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.