Adiții osoase verticale pentru repararea defectelor osoase rezultate în urma explantării
Pacienta avea implanturi inserate în malpoziție, prea apropiate între ele și în vecinătatea unor dinți cu probleme parodontale netratate: igiena la domiciliu devenise imposibilă, iar osul din jurul implanturilor se resorbise vertical (periimplantită). Planul de tratament a cuprins mai întâi controlul bolii parodontale, apoi explantarea atraumatică cu membrane PRF și refacerea volumului osos prin adiție verticală cu xenogrefă, plasă de titan și membrană din colagen. După circa 7–9 luni de regenerare, osul nou permite ancorarea unor implanturi corespunzătoare ca număr, dimensiune și poziție.
Ce este explantarea
Explantarea (opusul implantării) definește procedeul chirurgical prin care se îndepărtează un implant dentar din os, fie acesta neintegrat, parțial sau total osteointegrat.
Situația la prezentare: implanturi în malpoziție și periimplantită
În cazul nostru, pacienta beneficiase în trecut de tratament de reabilitare fixă al edentațiilor parțiale cu ajutorul implanturilor dentare, însă acestea fuseseră inserate în malpoziție (în poziție greșită), fiind prea apropiate între ele, aflându-se și în apropierea unor dinți cu probleme parodontale, care nu fuseseră tratați în prealabil. Înghesuirea implanturilor a împiedicat pacientul să realizeze igiena orală corespunzătoare la domiciliu la nivelul acestor implanturi, ceea ce a condus la îmbolnăvirea țesuturilor înconjurătoare, respectiv a gingiei periimplantare (mucozită periimplantară) și a osului în care se ancorau implanturile respective (periimplantită).
Testele clinice ce au inclus sondarea parodontală confirmă resorbția verticală a osului de la nivelul implanturilor, coroborarea datelor obținute radiologic (2D și 3D) și clinic confirmând diagnosticul inițial, acela de periimplantită (îmbolnăvirea osului din jurul implantului, cel mai adesea manifestată prin topirea acestuia).
Decizia terapeutică
Pentru a preveni extinderea distrucției osoase și apariția unor complicații și mai mari, s-a decis explantarea, refacerea volumului osos prin tratament de adiție osoasă și ulterior, inserarea de implanturi de dimensiunea adecvată, propice ca număr și în poziția corectă.
Pregătirea: testul PET și tratamentul bolii parodontale
Înainte de toate însă, conform protocolului Implantodent, controlăm prin teste PET flora microbiană orală, pentru identificarea microbilor patogeni și puternic patogeni, responsabili de apariția, întreținerea și avansarea bolii parodontale. Nu ne abatem niciodată de la regula de a nu insera implanturi dentare sau biomateriale sterile într-o cavitate orală infectată, cu boală parodontală în stadiu activ. Raportul testului PET — analiza de laborator care identifică microbii care determină și întrețin boala parodontală — a confirmat bănuiala noastră prin diagramele și graficele cu germenii depistați. Grație tehnologiei avansate, primim odată cu germenii identificați și sugestii pentru administrarea de antibiotice conform antibiogramei, astfel încât tratamentul inițiat local să fie combinat cu un tratament eficient pe cale generală, capabil să oprească înaintarea bolii parodontale, care după cum se știe, distruge osul maxilar prin mecanism autoimun.
Igienizarea dentară profesională s-a derulat pe durata a 2 ore, timp în care, unul din specialiștii noștri a curățat foarte bine tartrul dentar și placa bacteriană, dinte cu dinte, supra și mai ales subgingival. Aparatura specială utilizată în acest tip de manopere are avantajul că mai întâi identifică cu laser (Diagnodent paro) și digital (Perioscan) cu acuratețe maximă toate depozitele invizibile, situate interdentar și subgingival și ulterior, numai acolo unde este cazul, activează ultrasunetele emise de generatorul piezoelectric (nicidecum magnetostrictiv, tehnologie veche, traumatizantă și periculoasă pentru purtătorii de stimulatoare cardiace) pentru a îndepărta în totalitate depozitele de tartru și placă bacteriană responsabile de boala parodontală.
Specialiștii noștri în parodontologie au completat tratamentul parodontal cu laser prin tratament de scalare și planare radiculară (SRP), realizat cu microchiurete speciale, sub microscop, oferindu-i pacientului toate premisele să înceapă un „moment 0” în lupta cu această boală ce necesită responsabilitate, motivație și determinare considerabilă pentru a ține microbii departe prin menținerea unei igiene orale riguroase și a se prezenta în clinică periodic și constant pentru igienizările dentare profesionale.
Planificarea: radiografie panoramică 2D și tomografie dentară 3D
S-a hotărât explantarea, inițial pe partea dreaptă, refacerea volumului osos prin tratament de adiție verticală și ulterior, după vindecarea și regenerarea completă a osului, inserarea de implanturi dentare.
Cele mai precise informații le obținem cu ajutorul tomografiei dentare, investigație radiologică 3D (tridimensională), realizată cu ajutorul unuia dintre cele 5 CBCT (tomograful dentar cu fascicul conic) din dotările clinicilor Implantodent, aparate ce ne ajută să diagnosticăm corect și să planificăm precis tratamentele noastre.
Explantarea atraumatică și membranele PRF
Din punct de vedere operator, tratamentul s-a desfășurat sub anestezie loco-regională potențată, pentru confortul pacientului, de sedare medicamentoasă pe cale intravenoasă, administrată cu ajutorul injectomatului, de către medicul anestezist. Pe toată durata intervenției chirurgicale, pacientul a fost atent monitorizat de către specialistul ATI.
În această primă etapă, implanturile mandibulare au fost îndepărtate cu grijă, pentru a se conserva cât mai mult din osul pacientului. La fel s-a procedat și cu implanturile maxilare.
Plăgile, atât cea de la mandibulă (jos), cât și cea de la nivelul maxilarului (sus) au fost foarte bine curățate și decontaminate, atât mecanic cu ajutorul chiuretelor speciale, chimic cu dezinfectanți chirurgicali foarte eficienți, dar și cu laserul chirurgical, astfel încât osul să se poată vindeca rapid și în liniște. Defectele rezultate au fost augmentate cu membrane trombocitare îmbogățite cu fibrină (PRF), obținute în cabinet prin recoltarea și centrifugarea sângelui pacientului în eprubete speciale, rezultând compuși care conțin factori de creștere și factori de apărare ce ajută la îmbunătățirea și accelerarea vindecării plăgii.
Adiția osoasă verticală
După câteva luni, la momentul în care plăgile s-au dovedit a fi vindecate, s-a trecut la etapa de adiție osoasă, realizată tot într-una din sălile de operații pentru implantologie, în condiții de siguranță și confort (anestezie prin adormire) pentru pacient.
Ca de obicei, am utilizat biomateriale de calitate: xenogrefă (os bovin), membrană din titan și membrană din colagen cu rol de barieră, toate de la producătorul american ACE.
Osul receptor a fost minuțios pregătit prin decorticare, astfel încât patul vascular creat să poată susține cu succes regenerarea osoasă.
„Cofrajul” din plasă de titan a fost fixat la os cu șuruburi de osteosinteză (titan), întreaga grefă fiind acoperită cu membrană din colagen lent resorbabilă, care va proteja timp de câteva luni adiția, exercitându-și și rolul de barieră în calea țesutului epitelial din care este formată gingia, țesut care în lipsa membranei respective ar invada grefa de țesut osos.
Adiția osoasă verticală a fost realizată la nivelul mandibulei și, în mod similar, la nivelul maxilarului. Tehnicile de adiție osoasă se aleg în funcție de forma și mărimea defectului.
Regenerarea osoasă și pasul următor
Astfel, adiția osoasă realizată de specialiști cu experiență, folosind tehnologie avansată și biomateriale de ultimă generație, va susține corespunzător procesul de regenerare osoasă, prin care, timp de câteva luni, organismul va depune pe granulele osoase os nou, tânăr, înlocuindu-l treptat pe cel bovin, cu rol de „schelă” (osteoconducție). După circa 7–9 luni, acest os tânăr, rezistent și bine vascularizat (o parte din rol îl va juca chiar calitatea xenogrefei și a membranei din colagen) va putea permite ancorarea fermă a viitoarelor implanturi dentare, corespunzătoare ca număr și dimensiune și inserate în poziția corectă.
La maxilar, etapele au fost documentate în același mod: secțiuni pe tomografia dentară, înainte și după explantarea implanturilor maxilare. Simularea implantului maxilar pe tomografia dentară demonstrează necesitatea adiției osoase verticale la acest nivel, iar simularea virtuală realizată după intervenție demonstrează adiția osoasă corectă.
Indicația de explantare, tehnica de adiție osoasă, biomaterialele și intervalul de vindecare se stabilesc individual, după evaluarea medicală: examen clinic, sondare parodontală, radiografie panoramică și tomografie dentară. Durata regenerării osoase poate varia în funcție de dimensiunea defectului și de starea generală a pacientului.