Implant pentru un dinte lipsă
Un singur dinte lipsă (edentația unidentară) se înlocuiește cu un ansamblu format din implant, bont protetic și coroană dentară. Spre deosebire de puntea dentară, care leagă între ele trei coroane, implantul înlocuiește o singură coroană și nu necesită sacrificarea dinților vecini. Pentru că înlocuiește chiar rădăcina dintelui pierdut, implantul păstrează osul din zona respectivă și previne resorbția.
Implantul pentru un singur dinte (edentația unidentară)
Când vorbim despre implantul dentar, de fapt ne referim la întregul ansamblu care înlocuiește dintele natural:
- implant;
- bont protetic;
- coroană dentară.
Așa cum am descris anterior, „implantul dentar” este compus din partea de rădăcină (implantul propriu-zis) și partea de dinte (coroana dentară).
Implantul dentar se inseră chirurgical în profunzimea osului, va arăta și va funcționa asemenea dintelui natural. Partea coronară se atașează la implant prin diferite metode, cu ajutorul bontului protetic, și poate fi înlocuită oricând în caz de deteriorare.
Implantul dentar reprezintă astăzi cea mai modernă și eficientă metodă de înlocuire a dintelui natural pierdut.
Avantajele implantului dentar
Principalul avantaj al implantului dentar constă în faptul că, odată inserat, conservă (păstrează) osul înconjurător întocmai ca și dintele natural (previne resorbția).
Un alt avantaj este cel al costului. Dacă prin implant dentar înlocuim o singură coroană, în cazul punții dentare înlocuim 3 coroane. Chiar și diferența de cost apărută din diferența de număr de coroane înlocuite justifică încă o dată, pe deplin, utilizarea implantului dentar atunci când dorim înlocuirea dinților lipsă. Dinții vecini nu vor mai fi sacrificați, iar osul se va păstra intact și sănătos.
Implant dentar comparativ cu puntea dentară
Varianta de înlocuire prin implant dentar oferă avantaje nete în comparație cu alte metode convenționale de înlocuire a dintelui pierdut.
În afară de faptul că arată și funcționează întocmai ca un dinte natural, implantul dentar înlocuiește dintele pierdut fără să fie necesară sacrificarea dinților vecini, ca în cazul unei punți dentare. În cazul înlocuirii prin punte, dintele înlocuit (corpul de punte) va fi legat de alți doi dinți (stâlpii de punte), care se vor cimenta pe dinții învecinați. Aceștia se fixează pe dinții vecini după ce, în prealabil, au fost tratați (li s-a scos nervul) și au fost șlefuiți (piliți). Procedura se traduce, din păcate, prin manopere invazive, care implică sacrificarea unor dinți sănătoși.
Deoarece implantul înlocuiește rădăcina naturală, osul își va păstra integritatea/sănătatea, fără să-și reducă volumul (resorbție) și densitatea.
În cazul punții dentare, spațiul gol de sub dintele înlocuit (dintele intermediar) nu va putea fi stimulat, deoarece nu mai există rădăcină. În scurt timp, această zonă va intra în suferință, osul începând să se resoarbă (topească). Resorbția osoasă se va întinde și la dinții de sprijin, care odinioară au fost sănătoși, afectându-le implantarea. Totodată, frecvent la acest nivel se instalează boala parodontală și dinții se pierd în lipsa unei îngrijiri adecvate. Astfel, de la un dinte pierdut, în numai câțiva ani se poate ajunge la 3 dinți pierduți ș.a.m.d… Într-un târziu, când pacientul se hotărăște să intervină cu implant, osul va fi insuficient, din cauza faptului că s-a resorbit, și atunci vor fi necesare adiții de os.
În ceea ce privește estetica, puntea implică realizarea a trei dinți uniți într-o singură bucată. Acest lucru nu este tocmai estetic, iar curățarea cu ața dentară este dificilă. Implantul dentar implică o singură coroană, care va arăta estetic, întocmai ca și dinții naturali, și se va întreține mult mai ușor decât o punte.
Procedura de realizare a implantului unidentar
Într-un os intact
Într-un os intact, fără fenomene de resorbție, procedura este relativ simplă. Se realizează cu precizie un mic orificiu și se forează un canal în os, pe locul unde lipsește dintele. Apoi, în acest canal, prin înșurubare se inseră implantul dentar din titan. În manieră standard, implantul este lăsat să se vindece (osteointegreze) circa 2–3 luni la mandibulă (maxilarul inferior) și 4–6 luni la maxilarul superior. În această perioadă pacientul, în funcție de circumstanțe (zona vizibilă), poate beneficia de o lucrare provizorie. Procedura este rapidă și se desfășoară sub anestezie, astfel încât disconfortul este, de regulă, redus. După vindecare, majoritatea pacienților nu percep prezența implantului, senzația de corp străin fiind de obicei absentă. După finalizarea osteointegrării (depunerea de os pe suprafața implantului), implantul este descoperit de gingie și i se atașează bontul protetic și coroana dentară definitivă.
În osul resorbit
În osul resorbit, cu volum insuficient ancorării ferme a implantului, se va realiza adiția osoasă, înainte de implantare sau simultan cu inserarea implantului, în funcție de situația locală. Diagnosticarea precisă a volumului osos se va face cu ajutorul tomografiei dentare.
Osul regenerat sau reparat poate asigura o fundație solidă pentru implantul dentar proaspăt inserat. În caz contrar, dacă inserarea implantului se face în volum osos deficitar, rezultatul va fi de scurtă durată și va genera suferință și costuri suplimentare.
Rezultatul este estetic, rezistent și durabil și, în funcție de caz, surprinzător de economic. Contactați clinicile Implantodent pentru o consultație de implantologie, ca să aflați mai multe detalii.
Durata etapelor, necesitatea unei adiții osoase și tipul lucrării se stabilesc individual, după consultație și tomografie 3D, pentru pacienții eligibili. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.