Implanturi pentru mai mulți dinți lipsă
Când lipsesc mai mulți dinți (edentație parțială), aceștia pot fi înlocuiți cu implanturi și coroane solidarizate, care refac atât coroanele dinților lipsă, cât și rădăcinile naturale. Varianta ideală este câte un implant pentru fiecare dinte pierdut; nu este indicat ca un implant să înlocuiască mai mult de doi dinți naturali pierduți. Numărul, lungimea, diametrul și poziția implanturilor se stabilesc prin planificare virtuală pe tomografia dentară.
Implanturi multiple (edentația parțială) — când lipsesc mai mulți dinți
Atunci când vă lipsesc mai mulți dinți, aceștia pot fi înlocuiți cu succes de implanturi și coroane solidarizate. Astfel, înlocuim atât coroanele dinților lipsă, cât și rădăcinile naturale.
Aceasta reprezintă, în funcție de situația clinică, cea mai bună alternativă de înlocuire a dinților pierduți, deoarece nu sacrifică dinți naturali, se integrează în osul maxilar și ajută la păstrarea volumului osos. Celelalte tratamente alternative (punțile pe dinți naturali sau protezele parțiale mobile) implică sacrificarea de dinți naturali.
Pe termen lung, implanturile sunt estetice, funcționale și confortabile. Gingia și osul se pot retrage în jurul punților dentare sau a protezelor parțiale, lăsând vizibil defectul estetic. Osul resorbit și gingiile retrase sub punți sau proteze oferă imaginea unui zâmbet prăbușit, neatractiv. Cimentul cu care se fixează punțile dentare se poate spăla, permițând bacteriilor să se infiltreze și să carieze dinții stâlpi care se găsesc sub lucrări. În același fel, protezele parțiale mobile mișcă într-una, împiedicându-ne să consumăm anumite alimente atunci când dorim.
Lucrările care se fixează pe implanturile dentare, spre deosebire de protezele mobile, sunt permanente și fixe. Nu mișcă, nu alunecă, nu fac zgomote neplăcute la contactul cu dinții antagoniști (opuși) și nu trebuie să vă mai faceți griji legate de eventualitatea mobilizării lor atunci când vorbiți, mâncați sau participați la alte activități.
În plus, deoarece implanturile dentare sunt plasate în osul maxilar, acestea îl stimulează, păstrându-i nealterate în timp volumul și densitatea.
În situația în care vor trebui inserate implanturi multiple în vecinătatea unor dinți naturali, este foarte important ca aceștia și gingiile care le înconjoară să fie într-o bună stare de sănătate — fără boală de gingii sau de os (boala parodontală). În cazul nefericit în care există boală parodontală, aceasta trebuie tratată corespunzător înaintea inserării implanturilor, pentru a preveni infectarea acestora.
Atunci când lipsesc mai mulți dinți, înlocuirea cu implanturi se face astfel
- câte un implant pentru fiecare dinte pierdut (ideal);
- implanturi și punte dentară — în general, un implant dentar va înlocui maximum 2 dinți lipsă.
Oricum, este bine de reținut că nu este indicat ca un implant să înlocuiască mai mult de doi dinți naturali pierduți. Presiunile exercitate pe mai mulți dinți care se sprijină pe un număr redus de implanturi măresc presiunile asupra acestora, fapt care se poate reflecta asupra rezultatului pe termen lung. În general, se acceptă puntea dentară pe implanturi ca soluție de compromis în zona frontală (din față) a danturii, acolo unde forțele masticatorii nu sunt așa de mari.
Cum se inseră implanturile?
1. Când osul maxilar este intact
Pe planificarea virtuală realizată pe tomografia dentară putem anticipa cu precizie maximă, înainte de operație, numărul, lungimea, diametrul, poziția și angulația implanturilor selectate. Tot preoperator confecționăm ghidul chirurgical, care ne va asista în procedura de implantare pentru a preveni orice posibil accident sau implantarea greșită în timpul operației. Ghidul este așezat în gura pacientului, fixat la dinții vecini, iar implanturile, micile „șuruburi”, sunt inserate rând pe rând în os, urmând să li se atașeze lucrarea în funcție de planificare: imediat (24–48 de ore), întârziat (2–4 săptămâni) sau tardiv (după câteva luni).
2. Când osul maxilar este resorbit
Măsurătorile și planificarea virtuală realizate pe tomografia dentară vor scoate în evidență cantitatea insuficientă de os maxilar necesară susținerii/ancorării implanturilor dentare. În această situație, cea mai bună și sănătoasă variantă de tratament este adiția osoasă. Fie că reparăm osul, fie că stimulăm organismul să regenereze os, implantul are nevoie de această fundație solidă ca să reziste pe termen lung. Orice compromis — număr redus de implanturi, implant scurt, implant subțire — poate conduce, mai devreme sau mai târziu, la eșec. Adiția de os, în funcție de situația clinică, poate fi realizată:
- simultan (concomitent) cu inserarea implanturilor — se câștigă timp;
- separat de inserarea implanturilor — întâi facem adiția, refăcând volumul osos, și după câteva luni (circa 6–9) inserăm implanturile dentare.
Numărul de implanturi, momentul încărcării lucrării și necesitatea unei adiții osoase se stabilesc individual, după consultație și tomografie 3D, pentru pacienții eligibili. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.