Implant dentar pentru toți dinții lipsă
Când toți dinții lipsesc (edentație totală) sau mai există câțiva dinți, dar total compromiși (dentiție terminală), dantura poate fi refăcută cu 4, 5 sau 6 implanturi pe maxilar și o lucrare provizorie fixă montată într-un timp scurt, pentru pacienții eligibili; durata exactă se stabilește după evaluarea medicală. Conceptul se numește „TotalFix” și este cunoscut și ca „All-on-4”; pentru pacienții eligibili, el evită adițiile și augmentările osoase, pentru că implanturile posterioare sunt inserate în poziție înclinată, în fața sinusurilor maxilare și a nervilor alveolari inferiori.
- Dinții dvs. sunt total compromiși și nu doriți proteze mobile?
- Purtați deja proteze mobile, însă acestea vă fac viața un chin?
- Suferiți de boală parodontală avansată și generalizată?
Soluția poate fi „TotalFix” sau „All-on-4” — reconstrucția totală a danturii prin implanturi și lucrări imediate și fixe, montate într-un timp scurt, pentru pacienții eligibili.
Poate fi varianta potrivită în cazul în care
- nu mai aveți niciun dinte;
- există dinți, dar aceștia sunt total compromiși (carii complicate, fracturi, infecții parodontale);
- suferiți de boală parodontală în formă avansată și generalizată;
- purtați proteze mobile cu care nu vă obișnuiți sau care sunt instabile;
- doriți să scăpați de proteze;
- doriți un tratament rapid, cu etape previzibile;
- nu doriți sau nu aveți voie să faceți adiții de os.
Avantajele principale ale conceptului
- estetică îmbunătățită;
- dantură fixă;
- dantură imediată;
- ușor de curățat și întreținut;
- rapid și eficient;
- evită grefările osoase;
- costuri fixe, anticipabile;
- garanție prelungită oferită de producători (20 de ani Euroteknika, garanție pe viață Nobel Biocare);
- eficiență ridicată (confort, preț etc.) pe termen mediu și lung.
Echipa Implantodent
- implantologie din 1999;
- reabilitări totale prin implant din 2002 (All-on-4/6);
- 2008 — premieră națională cu conceptul „TotalFix”;
- 2012 — premieră națională cu conceptul „QuadZygoma”;
- 2013 — premieră națională (și a treia în lume) cu conceptul „SixZygoma”;
- 2015 — premieră mondială în inserarea cu laser a implanturilor zigomatice;
- peste 50.000 de implanturi convenționale și speciale inserate;
- 5 specialiști implantologi formați în SUA, Germania, Elveția și Austria, 3 specialiști în protetică pe implanturi și 3 maeștri tehnicieni dentari.
Cele 3 tehnici care evită adițiile de os
În clinicile Implantodent, pacienții fără dinți sau cu dinți total compromiși, care nu mai au un volum osos corespunzător inserării de implanturi convenționale, sunt tratați prin utilizarea uneia dintre cele 3 tehnici care evită adițiile de os:
- TotalFix — tehnica implanturilor angulate, inserate „în evantai”;
- TotalFix+ — combinația dintre 2 implanturi zigomatice sau pterigoidiene în zonele maxilare posterioare și 2–4 implanturi convenționale în zona anterioară;
- QuadZygoma — inserarea simultană a 4 implanturi zigomatice, 2 pentru fiecare parte a maxilarului.
Ce înseamnă „TotalFix” sau „All-on-4”
Lipsa tuturor dinților se numește edentație totală.
Dacă mai există câțiva dinți pe arcadă, însă aceștia sunt compromiși în totalitate (boală parodontală avansată, generalizată), putem spune că pacientul se află în starea de dentiție terminală.
În mod normal, acei dinți sunt extrași, iar tratamentul se rezumă fie la proteza totală, fie la protezare modernă prin tehnicile pe care le vom descrie mai jos.
Conceptul TotalFix — implanturi și lucrare fixă în aceeași zi
Conceptul „TotalFix”, brevetat de compania franceză Euroteknika, reprezintă cea mai modernă metodă de înlocuire a unei danturi terminale (total compromise) sau a tuturor dinților lipsă de pe un maxilar, cu 4 sau 6 implanturi dentare și lucrare fixă în aceeași zi.
Denumiri în funcție de producător
- „All-on-4” — Nobel Biocare;
- „Fast&Fixed” — Bredent.
Ce se întâmplă după pierderea maselelor
Dinții posteriori sau maselele, aflate în spatele maxilarelor, sunt primii care se pierd. Tot la maxilarul superior, bilateral, în părțile din spate și în profunzimea osului, se găsesc sinusurile maxilare, cavități pline cu aer. Din păcate, neînlocuirea rapidă a maselelor superioare cu implanturi dentare conduce la resorbția osului din acea regiune, precum și la pneumatizarea sau mărirea volumului sinusurilor maxilare.
Astfel, la scurt timp, asistăm la următoarele fenomene:
- la maxilarul superior, sub sinusuri nu se mai găsește os suficient în care să se insere implanturile dentare;
- la maxilarul inferior, numit mandibulă, deasupra nervului alveolar inferior nu se mai găsește os suficient pentru inserarea implanturilor.
Metodele de tratament
1. Varianta clasică — cu adiții/augmentări osoase
- refacem osul lipsă din regiunile posterioare ale maxilarelor (sinus lifting și augmentări sinuzale, bilateral la maxilarul superior, și adiții de os bilateral la mandibulă);
- după minimum 6 luni inserăm implanturile (6 sau 8), atât în zonele laterale, unde am augmentat osul, cât și în zonele anterioare;
- după alte 6 luni realizăm lucrările protetice pe implanturi.
Astfel, se prelungește durata totală a tratamentului (cu circa 1 an, 1 an și jumătate), cresc costurile, cresc riscurile (intervenții chirurgicale suplimentare).
2. Varianta modernă — „TotalFix” sau „All-on-4/6”
- nu mai sunt necesare adiții și augmentări osoase;
- conceptul se bazează pe utilizarea implanturilor moderne, capabile să ofere o excelentă stabilitate primară, atât de necesară în cazul tehnicii de „încărcare și funcție imediată”;
- în zonele posterioare (din spatele maxilarelor), în fața formațiunilor anatomice critice (care sunt sinusurile la maxilarul superior și nervii alveolari inferiori la mandibulă), se inseră implanturi în poziție înclinată; această înclinare de maximum 45 de grade a implanturilor posterioare asigură o bună distribuție a acestora, evită extensiile (prelungirile) posterioare lungi ale lucrării dentare definitive și, totodată, evită formațiunile anatomice critice mai sus amintite;
- la maxilarul superior utilizăm 4, 5 sau 6 implanturi, în funcție de densitatea osoasă, iar la maxilarul inferior, numit mandibulă, în majoritatea cazurilor 4 implanturi sunt suficiente pentru o reabilitare totală.
Lucrările provizorii
Lucrările provizorii sunt fixe și se montează imediat după inserarea implanturilor. Astfel, pacientul care vine fără niciun dinte sau cu toți dinții compromiși părăsește clinica cu implanturi și lucrări provizorii, însă fixe, într-un timp scurt, pentru pacienții eligibili; durata exactă se stabilește după evaluarea medicală.
Lucrările provizorii sunt estetice și funcționale și, în majoritatea cazurilor, sunt formate din 10 dinți (de la premolarul 2 din dreapta până la premolarul doi din stânga). Materialul din care sunt realizate îl reprezintă compozitele și acrilatele. Extensiile (prelungirile) posterioare sunt strict interzise în cazul lucrărilor provizorii (funcționează ca pârghii nocive pentru implanturi).
Lucrările definitive
Lucrările definitive se pot realiza după circa 4 sau 6 luni de la inserarea implanturilor, mai exact după încheierea procesului de integrare biologică (osteointegrare) a acestora. Aceasta se stabilește prin teste clinice, măsurarea cu un dispozitiv digital deosebit de precis, precum și prin control radiologic (tomografie dentară). Materialul din care se realizează lucrările definitive nu reprezintă un „moft”, ci se stabilește împreună cu specialistul protezist, în funcție de situația clinică la momentul respectiv, după mai multe teste și tatonări ale ocluziei (mușcăturii). De aceea, costul lucrării definitive nu se poate anticipa în faza de inserare a implanturilor. Putem utiliza materiale precum titanul, compozitul, ceramica integrală sau chiar zirconiul, în funcție de recomandarea clinică și, bineînțeles, de dorințele estetice ale pacientului. Lucrările definitive permit realizarea extensiilor distale (prelungirilor posterioare), de câte maximum 2 masele pe fiecare parte. Astfel, fiecare lucrare definitivă totală va fi compusă din 12–14 dinți.
Cine condiționează tratamentul?
Cantitatea de os restant (înălțime și lățime/grosime) și poziția sinusurilor maxilare sunt esențiale în diagnosticarea maxilarului (osul superior).
Cantitatea de os restant (înălțime și lățime/grosime) și poziția nervilor alveolari inferiori sunt esențiale în diagnosticarea mandibulei (osul inferior).
Clasificarea zonelor osoase maxilare
- Existența osului în zonele I, II, III și IV — fără resorbții, fără sinusuri pneumatizate — presupune reabilitarea maxilară prin 6–8 implanturi inserate axial, fără să fie nevoie de manopere suplimentare, cum ar fi adiții și augmentări de os.
- Existența osului în zonele I și II (lipsă în zona III) — resorbții în regiunile posterioare și sinusuri moderat pneumatizate către polul inferior — presupune reabilitarea maxilară prin metoda „TotalFix” sau „All-on-4”. Astfel, sunt inserate 4 sau 6 implanturi, cele posterioare în poziție înclinată, iar între acestea, 2 sau 4 în poziție axială.
- Existența osului în zonele I și IV (lipsă în zonele II și III) — resorbții severe în regiunile posterioare, inclusiv în zona premolară, și sinusuri sever pneumatizate atât pe direcție inferioară, cât și către anterior, în zona canină — presupune inserarea a 2 sau 4 implanturi convenționale în regiunea anterioară (între canini) și a două implanturi zigomatice (câte unul de fiecare parte), în regiunea zigomatică, pentru asigurarea unui bun sprijin posterior al lucrării.
- Existența osului doar în zona IV (lipsă în zonele I, II și III) — resorbții dramatice în tot maxilarul superior și sinusuri sever pneumatizate atât către inferior, cât și către anterior — presupune inserarea simultană a 4 („QuadZygoma”) sau a 6 („SixZygoma”) implanturi zigomatice (câte două, respectiv trei, de fiecare parte) în oasele zigomatice, pentru asigurarea unei lucrări fixe chiar și în aceste condiții, când prin altă metodă nu mai există practic nicio șansă de reabilitare fixă.
Elementul-cheie în succesul reabilitării totale — distribuția antero-posterioară a implanturilor dentare
Care este procedura?
Intervenția chirurgicală presupune o singură etapă, se realizează sub anestezie generală prin sedare medicamentoasă și presupune 3 situații:
1. Pacientul nu are niciun dinte
- consultație de specialitate + investigații (tomografie dentară și analize de sânge) + evaluare + programarea intervenției;
- se regularizează (netezește) relieful osos;
- se inseră implanturile dentare;
- se montează elementele protetice (legăturile dintre implanturi și lucrare);
- se înregistrează amprentele și ocluzia (mușcătura);
- se atașează lucrarea provizorie fixă, la scurt timp după intervenție;
- după circa 6 luni se poate realiza lucrarea fixă.
2. Pacientul mai prezintă dinți, însă aceștia sunt total compromiși (infecții)
- consultație de specialitate + investigații (tomografie dentară și analize de sânge) + evaluare + programarea intervenției;
- se realizează extracțiile dentare;
- se chiuretează osul de toate formațiunile patologice (infecții);
- se regularizează (netezește) relieful osos;
- se inseră implanturile dentare;
- se face adiție de os în alveolele dinților extrași (nu se lasă spații goale, ce ar conduce la vindecare cu defecte de os);
- se montează elementele protetice (legăturile dintre implanturi și lucrare);
- se înregistrează amprentele și ocluzia (mușcătura);
- se atașează lucrarea provizorie fixă, la scurt timp după intervenție;
- după circa 6 luni se poate realiza lucrarea fixă.
3. Pacientul prezintă resorbții în zonele posterioare ale maxilarelor, dar și defecte osoase localizate în zona anterioară
- consultație de specialitate + investigații (tomografie dentară și analize de sânge) + evaluare + programarea intervenției;
- se evaluează mărimea și localizarea defectelor osoase (tomografie dentară);
- repararea defectelor de os prin adiții cu biomateriale (os și membrane);
- inserarea a 2–3 implanturi provizorii;
- realizarea unei lucrări provizorii și fixe, care să protejeze adițiile de os;
- după vindecarea osului, atunci când defectele osoase au fost reparate, se inseră implanturile definitive după conceptul clasic „TotalFix”.
Există durere?
Intervenția se desfășoară sub anestezie, astfel încât durerea este controlată. Intraoperator, durerea este gestionată prin anestezie locală realizată de medicul implantolog și completată cu anestezie generală prin sedare medicamentoasă pe cale intravenoasă, efectuată de medicul anestezist.
Mediul chirurgical și îngrijirea postoperatorie
Fiind o intervenție laborioasă, ce necesită un mediu chirurgical, în clinicile Implantodent aceasta se realizează în săli speciale de chirurgie/implantologie, care dețin toate dotările necesare, asemenea unui bloc operator. Totul este steril, iar în aceste săli nu se efectuează alte tratamente dentare ce produc încărcătură microbiană mare pe suprafețe sau în aer (gangrene, carii, igienizări profesionale etc.).
Toate funcțiile vitale ale pacientului sunt permanent și atent monitorizate de către specialistul ATI, astfel încât atenția echipei operatorii să fie „focusată” pe intervenția chirurgicală.
Totodată, în situația puțin probabilă în care apar complicații intraoperator, sălile dețin toată dotarea necesară gestionării acestora: rețea de oxigen, trusă de urgență, defibrilator, trusă de intubare etc. În plus, echipa chirurgicală a Implantodent deține o vastă experiență în realizarea acestor operații, acumulată în ani de studiu și lucru efectiv.
Postoperator, veți staționa în una din rezervele moderne ale clinicii și veți primi toată medicația necesară pentru a preveni eventuale infecții, inflamații și durere. Grație aparatelor de fizioterapie cu care veți fi tratați postoperator, vă veți putea relua activitățile zilnice, de regulă, în 2–3 zile, în funcție de caz.
Numărul de implanturi, tehnica aleasă (TotalFix, TotalFix+, QuadZygoma) și calendarul lucrărilor se stabilesc individual, după consultație, tomografie 3D și analize, pentru pacienții eligibili. Costul lucrării definitive se stabilește ulterior, împreună cu specialistul protezist. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.